Piedicile din calea Constitutiei UE

Statele din Uniunea Europeana s-au mandrit intotdeauna ca spatiul comunitar este unul al democratiei, unde totul depinde de vointa cetateanului. S-ar putea insa ca tocmai aceasta voce a cetateanului sa blocheze cel mai ambitios proiect al politicienilor europeni - Constitutia Uniunii.

Cei 25 de lideri ai Uniunii Europene (UE) au facut compromisuri peste compromisuri pentru ca proiectul Constitutiei Uniunii sa intruneasca acordul tuturor. Au reusit sa ajunga la o solutie comuna la sfarsitul saptamanii trecute, la Bruxelles. Ramane de vazut daca cetatenii UE vor fi la fel de dispusi la compromis, pentru ca ei ar putea impiedica adoptarea primei legi fundamentale a Uniunii.

O batalie grea

Le-a luat ani in sir liderilor UE pentru a gasi solutia acceptata zilele trecute. Discutiile se tot blocau, iar partenerii de negocieri, in disperarea de a se impune, incepusera sa ameninte ca vor renunta la tratative daca solicitarile nu le sunt acceptate. A fost cazul Poloniei, a carei deviza era, in iarna, "Nisa sau moartea!", negociatorii Varsoviei tinand cu dintii de prevederile unui tratat semnat in orasul francez si care le asigura un numar de voturi confortabil in ansamblul Uniunii.

Varsovia a cedat pana la urma, asa cum au cedat statele care cereau ca o referire la crestinism sa figureze in preambulul Constitutiei. Au cedat si statele care doreau in continuare ca fiecare tara sa aiba un reprezentant in Comisia Europeana. Numai ca si acum, cand toata lumea se felicita pentru succes, Constitutia are mari sanse sa ramana un simplu proiect uitat in arhive.

Potrivit celor mai optimiste scenarii, actualul proiect ar putea intra in vigoare cel mai devreme in 2009. Asta daca este ratificat de toate statele membre, problema ce se anunta aproape la fel de dificila precum cea a negocierilor.

De pe hartie, pana la practica

La fel ca la negocieri, toate cele 25 de tari din UE trebuie sa oficializeze documentul, si un singur "Nu" ar redeschide criza. Este nevoie de unanimitate pentru ca adoptarea Constitutiei inseamna renuntarea la tratatele semnate anterior (cele de la Roma, Maastricht, Amsterdam si Nisa) si in baza carora functioneaza UE. De exemplu, in acest vot, cei nici 500.000 de maltezi i-ar putea bloca pe restul de 400 de milioane de eurocetateni doritori de Constitutie. Problemele cele mai mari se anunta in tarile care vor sa organizeze referendum pentru a ratifica sau nu Constitutia. Dintre acestea, in situatia cea mai sensibila sunt cele unde antieuropenii au castigat la alegerile locale sau pentru Parlamentul European. Exemplele cele mai clare sunt Cehia si Marea Britanie. In, Marea Britanie, cel mai comod ar fi ca ratificarea sa fie facuta direct de Parlament. Numai ca Tony Blair le-a promis britanicilor, cunoscuti pentru scepticismul fata de UE, ca vor avea un cuvant de spus. In Cehia, tocmai un referendum ar fi o cale mai convenabila. Alegatorii mai pot fi convinsi printr-o campanie bine facuta, pe cand conservatorii si comunistii care detin jumatate dintre fotoliile Camerei inferioare a Parlamentului nu se vor lasa prea usor.

Posibile gaselnite

O declaratie anexata proiectului Constitutiei prevede ca "daca in doi ani de la semnarea Tratatului, patru cincimi dintre statele membre l-au ratificat, iar unul sau mai multi membri au intampinat dificultati, Consiliul European se sesizeaza". Expertii apreciaza ca problema n-ar fi prea grava daca o singura tara s-ar gasi sa respinga Constitutia. "Se poate gasi un artificiu, o solutie pentru a iesi dintr-o asemenea situatie. Dar daca e vorba de mai multe tari, adio, Constitutie!", apreciaza diplomati europeni citati de agentia France Presse.

INCAPATANATI DIN TRECUT

Refuzul, de catre cetatenii unui stat membru, al unui tratat vital pentru Uniune nu ar fi o noutate. In 1992, danezii au respins, in referendum, Tratatul de la Maastricht, care crea bazele pentru extinderea din 1995 a UE. Refuzul lor insemna, practic, blocarea extinderii si era o adevarata tragedie pentru Uniune. A fost nevoie de toata puterea de convingere a Guvernului pentru ca, la un al doilea vot, in 1993, danezii sa isi dea acordul. Un alt Gica-Contra a fost, la vremea sa, tocmai Irlanda, tara sub a carei presedintie s-a ajuns la intelegerea privind Constitutia. Irlandezii au refuzat alt tratat legat de extindere, cel de la Nisa, care prevedea reguli noi pentru o Europa ce astepta inca 12 membri, intre care Romania si Bulgaria. La fel ca in cazul Danemarcei, a avut loc un al doilea referendum, la scurt timp dupa primul. Rezultatul a fost pozitiv.