Plavaie

Plavaie este unul din soiurile vechi autohtone, care s-a nascut, dupa cum afirma unii autori, o data cu romanul. In trecut a existat o perioada de timp cand acest soi era intalnit in aproape toate podgoriile existente in spatiul romanesc cuprins intre Carpati si Nistru. Dar cele mai mari suprafete cu soiul Plavaie se gaseau mai mult in "tara de jos" a Moldovei istorice. De exemplu, in podgoria Panciu, plantatiile facute cu soiul Plavaie (cunoscut aici sub sinonimul de Plavana) constituiau aproape jumatate din intreaga suprafata cultivata cu vita de vie. De aceea, poate, fiind aproape de "tara Vrancei" - tinut incarcat de legende si istorii - vinurile de Plavaie, alaturi de cele de Galbena de Odobesti (sorbite din ulcelele traditionale ale locului), au "catalizat" inspiratia autorilor anonimi, creand pe aceste plaiuri mioritice adevarate comori ale folclorului romanesc. Soiul Plavana a beneficiat de multe sinonime. Dintre care amintim: Plavana, Balana, Balaia, Balaie, Poama plavaie etc. Datorita calitatilor pe care le are, Plavaie se intalneste cultivat in multe alte tari: Ucraina, Kazahstan, Kargazstan, Slovacia, Serbia si Muntenegru, Ungaria, Austria, Bulgaria, in fiecare din acestea avand sinonime specifice. Fiind un soi autofertil, deci nu necesita fecundatie incrucisata, se cultiva de obicei in plantatii pure. Trebuie precizat ca Plavaie se adapteaza bine la climatul temperat. Fata de multe alte soiuri are vigoare mare, cresterea lastarilor intr-un an vegetativ depaseste cu mult trei metri.

Avand o fertilitate potentiala ridicata si puterea de a suporta un mare numar de muguri (ochi de iarna) pe butuc, soiul Plavaie da productii de struguri mari si uneori chiar foarte mari. Astfel, pe un butuc se poate ajunge pana la 8-10 kilograme, iar pe hectar, in anii foarte favorabili, pana la circa 40.000 kg. Strugurii au in medie 170 g si ajung la o lungime de 16-18 cm, de forma cilindrica, usor aripati. In general, acesti struguri sunt foarte compacti, la maturitate boabele, presandu-se intre ele, devin deformate si turtite lateral. Boabele de culoare alb-verzuie sunt acoperite cu o pruina densa. Pe partea expusa la soare, boabele sunt verzi-galbui, slab rumenite, cu numeroase puncte ruginii. Coacerea strugurilor se incheie in a doua jumatate a lunii septembrie sau in prima jumatate a lunii octombrie. Culesul incepe spre sfarsitul lunii septembrie, dar poate continua toata luna octombrie, daca timpul permite. In general, strugurii acumuleaza in medie 160-170 g/l zaharuri, uneori chiar mai mult, din care rezulta vinuri albe ce se incadreaza, conform ultimelor legislatii, in categoria vinurilor de masa. Din soiul Plavaie se obtin vinuri seci, de consum curent, cu o tarie alcoolica de 9°-10° si o aciditate corespunzatoare de 4-5 g/l. Aceste vinuri au o culoare galben-verzuie, cu aroma discreta, daca am putea-o numi asa, iar gustul este destul de placut si atragator.

Acest vin este bine sa se consume tanar, in timp de un an de la preparare, pentru a beneficia din plin de prospetimea si fructuozitatea de care dispune. Vinul obtinut din soiul Plavaie poate constitui si o buna materie prima pentru producerea unui anumit gen de vinuri spumante, cat si a distilatelor de vin.