x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Poezie cu gust

Poezie cu gust

de Monica Andronescu    |    05 Iul 2006   •   00:00
Poezie cu gust

CULTURA SI PIPER
Lumea sfarsitului de secol al X-lea in Japonia. Textul lui Sei Shonagon, "Insemnari de capatai", ii deschide cititorului contemporan drumul spre civilizatia plina de culoare de la curtea imparatilor Japoniei.
CULTURA SI PIPER
"Nu-mi plac deloc barbatii care obisnuiesc sa manance cand se afla in odaia unei doamne. Dar nici doamnele care ii poftesc mereu sa se serveasca. Daca doamna isi indeamna mereu oaspetele sa ia, sa imbuce, dansul, desigur, nu poate sa-si astupe gura cu mana ori sa intoarca fata dezgustat. Asa ca va fi nevoit sa manance. La mine poate sa vina oricat de tarziu noaptea si nu capata nici o boaba de orez. Iar daca dupa aceasta gandeste ca am inima haina si nu ma mai viziteaza, apoi n-are decat"... Lumea sfarsitului de secol al X-lea in Japonia. Textul lui Sei Shonagon, "Insemnari de capatai", ii deschide cititorului contemporan drumul spre civilizatia plina de culoare de la curtea imparatilor Japoniei.

ATMOSFERA. Osciland intre jurnal intim si literatura, textul lui Sei Shonagon, una dintre doamnele de onoare ale imparatesei, vorbeste despre obiceiurile, culorile, sarbatorile si, mai ales, despre poezia care avea o importanta deosebita in preajma anului 1000 la Curtea Imperiala. Un amestec, am putea spune, modern de fragmente autobiografice, de insiruiri de nume si de obiecte, de descrieri ale atmosferei epocii respective si reconstituiri de scene din viata de zi cu zi si, mai ales, de fragmente de poeme, care nu fac decat sa arate extraordinara importanta ce se acorda poeziei, textul lui Sei Shonagon se dezvaluie ca o opera singulara. "Apoi ni se adusera bucate, pe niste masute joase ca acelea zugravite in picturile chinezesti. Vazand ca nu le prea luam in seama, gazda ne pofti: «E o gustare umila, ca la tara. Prin partile noastre, cand oaspetelui nu-i place, trimite gazda la cuhnie dupa alte bucate. Dar domniile voastre nu fac asa». Si iar ne imboldi sa luam. «Cum vine asta, sa sedem aici, in rand cu slujnicele?»" Diversele episoade din viata personajelor de la curte se succed fara sa respecte neaparat o ordine cronologica, fixand imagini care au marcat-o pe autoare, de la grandiosul ceremoniilor incarcate de costume somptuoase, in timpul carora, in functie de ierarhie, doamnele aveau voie sa poarte doar anumite culori si pana la scenele simple de la tara sau chiar la cele petrecute in intimitatea camerei de la palat.

VERS.Importanta poeziei in jocurile amoroase si, de asemenea, in fiecare moment petrecut la curte este subliniata aproape in fiecare dintre scene. Stangacia in compunerea versurilor este un motiv suficient pentru a strica reputatia unei persoane. Fiecare moment se incarca astfel de eleganta si stil, fiind aproape imposibil sa cada in desuet. "Un copil de casa adusese un fir de crizantema fraged, o floare aleasa, si mi-a venit in minte o poezie: De-o rupi ori de-o ciupesti,/ Ierbii surde nici ca-i pasa./ Numai ca printre atatea flori,/ Mai e si cate-o crizantema care-asculta."

INGREDIENT TEMPERA
Martin Drolling,
"Interiorul bucatariei", 1815, Muzeul Luvru
Secolul al XIX-lea, cu marile sale provocari industriale, consacra schimbari importante in viata femeilor casnice. Ele se muta la oras, unde acorda modelul medieval de gospodarie cu stilul burghez de consum. Tranzitia aceasta lenta, dar sigura nu scapa ochiului artistului. Martin Drolling (1752-1817), pictor francez interesat de scenele de interior, ne-a lasat un tablou in care bucataria apare ca un receptacul al intimitatii vietii simple si calme. "Interiorul bucatariei" este locul unde trei personaje - care tocmai au luat micul dejun - inspira bunastare si simplitate. Este acel moment de dupa plecarea stapanului casei, cand incepe o noua asteptare, pana la masa. In tablou vedem oameni ordonati si grijulii, veniti nu de mult de la tara, care n-au uitat pasarile, florile, linistea campestra. Poate totusi pictura e prea domestica si detaliile prea cautate, de vreme ce Baudelaire il dispretuia pe autorul ei, caracterizand "Bucataria" drept "o antiteza absoluta a artei" si "o pictura microscopica in care se vad zburand mustele". (Tudor Cires)

×