Popas la Sighişoara

Îmbrăcată în frumosul costum tradiţional săsesc, cu obrajii rumeni şi cu zâmbet de gazdă primitoare, o fetişcană ne invită să luăm parte la festinul Sighişoarei. La festinul prilejuit de a noua ediţie a Festivalului ProEtnica, la care, după tradiţie, am fost şi noi de faţă, adunând pentru domniile voastre minunatele reţete ale comunităţilor etnice prezente cu standuri sau ansambluri folclorice. Am cules reţetele şi am pregătit mâncărurile în bucătăria noastră, după obicei.

Şi pentru că paginile unei singure reviste nu sunt de ajuns pentru buchetul de gusturi şi arome al Sighişoarei din acest an, vă propunem şi săptămâna viitoare o ediţie ProEtnica.

Aşa a fost, să-mi fie îndulcită viaţa cu baclavale. Pregătită de felurite naţii, după reţete care aveau şi parcă nu aveau ceva în comun. Preparat de sorginte orientală, s-a încetăţenit prin cuhniile Balcanilor, aşa că o tot întâlnim prin periplurile noastre prin Turcia, Egipt, Grecia sau Bulgaria... Ba chiar şi prin Dobrogrea noastră, unde, într-un singur ceas, am degustat din vreo cinci - toate diferite - la un concurs de plăcinte, la Mangalia.

Cu nucă sau cu fistic, şi dulci-dulci de să-ţi topeşti sufletul în siropul lor aromat, baclavalele acestea le-am tot "înşirat" prin paginile Jurnalului de Bucătărie, pe măsură ce le-am aflat reţeta. Acum câteva zile însă aveam să aflu şi, mai ales, să mă-nfrupt dintr-o altă variantă a renumitului desert, pregătit după regulile gastronomiei tătărăşti. La Sighişoara, la Festivalul ProEtnica, harnicele tătăroaice au adus şi "tava" cu baclavale. Iar secretul pregătirii lor am rugat-o pe dna Ayvaz Eden să mi-l desluşească.

"Tătarii sunt renumiţi în prepararea acestei baclavale. Foaia trebuie făcută atât de subţire, încât, atunci când o pui pe un ziar, să poţi citi prin ea. Pentru o tavă de baclavale, pui un ou, trei linguri de ulei, două linguri de smântână, două linguri de iaurt, făină, puţină sare şi puţină lămâie. Frămânţi şi faci o cocă moale, o laşi să se odihnească timp de o oră. Această cocă o porţionezi în 20 de cocoloaşe. Fiecare se întinde separat, destul de mare, până se face o foaie cu diametrul de peste o jumătate de metru. Nu trebuie să se usuce foaia. Aşa că pregătirea baclavalei cere o îndemănare şi o rapiditate foarte mari...

Apoi aşezi două foi una peste alta, pui nuca şi tot aşa, torni uleiul şi bagi la cuptor. După ce le-ai copt, torni siropul, pe care îl pregăteşti din apă, zahăr, zeamă de lămâie, zahăr vanilinat. Siropul trebuie să fie fierbinte şi se toarnă peste baclavalele reci. Peste un timp, tot siropul este absorbit de baclava. Abia după aceea se aduce la masă."