POVESTIRI DIN BUCATARIE
A fost odata o femeie, asa... ca mine, ca tine, ca voi, care era nevoita sa gateasca. "Mare scofala!", veti zice, numai ca biata femeie era disperata din cauza asta. Toata mancarea pe care o facea nu ajungea niciodata sa fie mancata de doua ori!
Toata, daâ toata se manca atunci cand ea o punea la masa, chiar daca ar fi ajuns sa sature de doua ori mai multi meseni decat avea ea in casa. Cei trei barbati din casa ei, sotul si cei doi baieti, prapadeau orice mancare punea pe masa biata femeie cat ai zice "peste!". Si mereu ii reprosau ca... face mancarea atat de buna, incat nu se pot satura! Disperarea pusese stapanire pe femeie, de ajunsese sa nu mai doarma noaptea, gandindu-se ce si cum sa mai gateasca, sa-i multumeasca pe mancai.
Zarva in camara
Intr-o noapte, cam pe la doua-doua si jumatate, cum sta ea asa, cu ochii-n tavan si mintea aiurea, i se paru ca aude un zgomot in bucatarie. Se duse in cercetare, crezand ca-i vreun mancau care-si mai cauta cate ceva si... sa-i dea o mana de ajutor, pentru ca somn tot n-avea. In bucatarie... intuneric si liniste. Nu se vedea tipenie de om! Astepta cu urechea ciulita si... nimic! Dadu sa se intoarca in camera si parca auzi fosnet usurel si⦠voci in camara! "Hm!, baietii astia si la varsta pe care o au se tin de bazaconii", gandi femeia. Se duse intins la camara. Deschise usa si⦠nimic! Intuneric si liniste. Aprinse lumina, cerceta in jur, cu gand sa gaseasca pe cineva ascuns acolo si... nimic! Nici urma... Ramasese cu ochii la rafturi, dezamagita si, cu gandul c-a luat-o razna de suparare, dadu sa stinga lumina.Uimire mare
Deodata... auzi o voce groasa: "Draga, nu mai fi asa de suparata!". Femeia tresari speriata si se uita in sus, spre locul de unde auzise glasul. Nu era nimeni, doar un borcan de opt litri, plin cu castraveti murati! "Doamne, fereste! Cum poate un borcan sa vorbeasca?!", zise femeia incetisor. "Pentru tine, toate avem glas!", se auzira alte voci mai subtirele si mai grosute. Ramasa stana de piatra, mama mancailor astepta ceva timp ca sa-si revina, crezand ca de data asta chiar a luat-o razna. O podidi plansul si, cu ochii-n lacrimi, se uita la rafturi. "Femeie, nu plange, suntem creatiile tale, noi te vom ajuta, numai sa vrei! Tu te-ai straduit sa ne dai viata, la timpul potrivit, noi iti vom fi de folos la nevoie!", zise borcanul cu voce groasa. "In loc sa fii mandra ca gatesti atat de bine si bucatele tale nu zac prin oale, pentru ca nu se apropie nimeni de ele, tu te superi?!", o dojeni acum o funie de usturoi. "Ddda..., numai ca eu nu stiu ce sa mai gatesc?!", zise femeia, cu vocea sugrumata.Ajutor nesperat
"Te vom ajuta noi! De cate ori ai probleme, vii aici si ne sfatuim! Conditia este sa nu spui la nimeni!", zise borcanul. "Sa fie secretul nostru!", sarira cu glasurile si boabele de fasole. "Da, dar acum ce sa fac?", intreba ea ciupindu-se, asa, de convingere, ca ce va auzi e aievea. "Paiâ¦, eu zic⦠sa faci o mancarica de castraveti murati, de la mine!", glasui borcanul. "Cu carnita de porc, pusa in unturica, de la mine!", sari cu gura o oala mare, din lut ars, pe care femeia o primise in dar de la verisoara Tanta. "Venim si noi!", se auzi dinspre cepe si sticlele cu suc de rosii. Fruntea femeii se mai descreti si gasi ca e foarte bine sa faca mancarica de castraveti. Si⦠parca a capatat ceva curaj si⦠i-a revenit elanul. Dadu sa plece si mai arunca o privire catre rafturi. "Daâ ce se intampla acum nu e un lucru normal!", mai indrazni ea. "Sigur, ai dreptate, te ajutam dintr-o poveste de⦠poveste!", ii raspunse un borcanel cu ochisori negri de masline.
| ||
MANCARE DE CASTRAVETI MURATI |
|
SfaturiAlegeti castraveti in saramura. Nu-i folositi pe cei moi, se vor flescai! Nu-i stoarceti si nu amestecati prea energic. Miezul castravetilor s-ar putea sa iasa. Sosul trebuie sa fie dulceag, in contrast cu gustul acrisor-sarat al castravetilor. Mancarea e mai gustoasa a doua zi, cand si-au lasat castravetii din acreala. E buna cu ardei iute si mamaliguta. Merge si un vin rosu. |
Citește pe Antena3.ro