Povestea lingurii

Se pare ca lingura, una dintre ustensilele pentru a manca la masa, este folosita din cele mai vechi timpuri. Primele linguri au fost, dupa cum mentioneaza o enciclopedie ruseasca, din lut ars. Au aparut, aproximativ, in mileniul al treilea i.e.n. Mai tarziu, lingurile s-au facut si din alte materiale: coarnele unor animale, oasele pestilor, valvele scoicilor, lemn, bronz sau metale pretioase.

In Europa, lingura s-a statornicit destul de tarziu. Pana in secolul al XII-lea, nobilimea inca mai manca folosind mana. Atunci cand lingura si-a dobandit locul cuvenit, la mesele saracilor, cat si la ale instaritilor, aristocratii au facut ca acest tacam sa devina si un simbol al opulentei.

Forma ei initiala a ramas aproape neschimbata. Stilul decorativ si marimea lingurii insa au variat de la o epoca la alta. Astfel, micile linguri antice, cu care se mancau animale marine, in special scoicile, erau ascutite la capat, servind la deschisul cochiliilor. In perioadele stilurilor baroc si rococo, ustensilele de bucatarie, ca atare si lingura, au evoluat si ca obiecte de arta. Ornamentica bogata - embleme, motive florale, figuri alegorice - si diversitatea formelor de linguri - lotus, scoica, vioara etc. - sunt preocupari de seama ale mesterilor artizani.

In palatele aristocratilor, in cafenelele si ceainariile europene, in secolul al XVII-lea au aparut o diversitate de linguri, lingurite, clesti pentru zahar, dar si reguli de folosinta: zaharul din ceasca trebuia amestecat tinand lingurita cu doua degete; tacamul pus de-a curmezisul cestii semnifica finalul bauturii etc.

Linguri si lingurite din acele timpuri sunt obiecte de colectie. Un astfel de model cu inscriptia "Trink und is, Gott nit vergis" - "bea si mananca, dar nu uita de Dumnezeu" - a atins cote insemnate la o licitatie in Germania.

Despre lingura pe teritoriul Romaniei si maiestria fauritorilor ei, intr-un viitor articol.

IN RUSIA In Letopisetele rusesti se povesteste despre ostenii cneazului Vladimir, care se plangeau ca ei mananca numai cu linguri de lemn, si nu din argint. Cneazul a poruncit sa li se faca linguri de argint, motivand ca soldatii sai trebuie apreciati, fiindca ei sunt cei cu ajutorul carora vistieria dobandeste si aurul, si argintul. Lingurile si cutitele, la rusi, erau purtate uneori in cutii speciale. "Fara ambalaj" se puneau la brau sau la tureatca de la cizma. De aceea, vorba populara: "Oaspetele chibzuit poarta intotdeauna la el o lingura".