Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cât încǎ nu au început sǎ batǎ vântoasele iernii peste Mediterana, sǎ ne mai aventurǎm o datǎ în mǎrile Sudului, lǎsându-i în seama Zeului Thor pe vikingi. Ne-aşteaptǎ urmaşii lui Odiseu, rǎspândiţi pe toate insulele Eladei...
Pornim, ca de obicei, de la debarcaderul din Herǎstrǎu, de la Cherhanaua Ancora, aşezând în loc de velǎ pielea întinsǎ a unui peşte-gigant! Şi pentru cǎ îmi plac oximoroanele – ştiţi dv., figurile acelea de stil care alǎturǎ cuvinte cu sensuri total opuse – vǎ propun sǎ aruncǎm ancora nu dinaintea unei taverne, ci lângǎ casa unui pescar, pe masa cǎruia nevasta cea harnicǎ tocmai a aşezat, spre bucuria familiei, un platou cu peşti mici – nu, nu hamsii, ci... pui de peşte (baby-fish, cum s-au obişnuit turiştii de la un timp sǎ le spunǎ).
De câteva decenii, existenţa insularilor a început sǎ depindǎ de turism şi de exportul de peşte pentru marile resturante ale lumii. Peştele, alimentul cel mai comun – ai spune – pentru o comunitate care trǎieşte pe un petec de pǎmânt înconjurat de ape, a început sǎ fie... prea scump pentru cei care îl prindeau. Pare o anomalie, dar nu e aşa. Existǎ un sens în toate. Tavernele şi restaurantele cereau, din ce în ce mai mult, peşte de mare. Peşte mare. O datǎ cu creşterea pieţei, a început sǎ creascǎ şi preţul cu care pescarii îşi puteau vinde „recolta”. Şi-atunci, pentru a asigura prosperitatea familiei, s-au vǎzut nevoiţi sǎ vândǎ cei mai mari şi cei mai frumoşi peşti, pǎstrând pentru ei doar... peştişorii. Puii, cum s-ar zice. Baby-fish. Pe-aceştia nevestele elene îi foloseau pentru tradiţionala supǎ „kakavia” (parcǎ am mai vorbit despre asta) ori pentru a-i frige pur şi simplu, în baie de ulei, pânǎ deveneau crocanţi, numai buni de „ronţǎit” cu un pahar de ouzo alǎturi sau cu retzina.
Chefii cei mari şi peştii cei mici
Dar ştiţi cum e omul, care nu se poate mulţumi cu ce are el mai bun şi râvneşte la puţina bucurie a aproapelui!... Iar când vine vorba de bucate, „pofta” turiştilor parcǎ dǎ şi mai tare ghes. Mai tare decât foamea. Şi-aşa se face cǎ, într-o zi, „chefii” cei mari, dornici sǎ le facǎ pe plac cǎlǎtorilor, i-au luat pescarului elen de la gurǎ şi peştele cel mic.
Un bucǎtar de top, cum este Illias Gotsis, chef la singura locaţie de cinci stele din peninsula Muntelui Sfânt, îmi povestea într-o varǎ despre dimineţile lui în port. Despre pescarii întorşi din golfurile Athos şi Ierissos, cu „prada” lor din zori de zi. Despre cântecele şi îndemnurile celor care deşertau prea-plinul nǎvoadelor şi-apoi începeau sǎ adune, din ochiurile plaselor, peşti mici, scorpii-de-mare prinse în capcanǎ de proprii spini, crabi şi caracatiţe ori câte una dintre vietǎţile stranii, endemice golfului athonit: o langustǎ fǎrǎ cleşti ori vreun peşte hidos la chip, dar gustos în tigaie... „Bucǎtarul, îmi spunea el, bucǎtarul de 5 stele, va alege mai întâi peştii de calitatea I, cei mari, arǎtoşi, care promit o mâncare savuroasǎ. Însǎ, câteodatǎ, el poate fi sedus tocmai de aceste specimene «rǎtǎcite» în nǎvod, cǎrora le va gǎsi un loc special în meniu...”.
Vi s-a fǎcut şi domniilor voastre poftǎ de un „puişor” de mare? De-un pui de solǎ, de un dentex mic, de-o rândunicǎ-de-mare, un kolios şi-o sarpa, ori de-un stavrid dintre aceia care altǎdatǎ, agǎţaţi în ochiurile nǎvodului, ar fi fǎcut deliciul vreunei mese de pescari? La Cherhanaua Ancora poţi cere un „Platou Mediteranean”. Condimentaţi cu sare, piper şi oregano, peştii s-au „scǎldat” în baie de ulei. Ce aduce nou reţetei Chef Florin e faptul cǎ uleiul (în care-i fierbe pânǎ se fac fragezi, sǎ se topeascǎ-n gurǎ) e obţinut din sâmburi de struguri.
Virtuţile uleiului din sâmburi de struguri
Grecii, a cǎror prietenie pentru Dionyssos – protector al vinului şi-al viţei-de-vie – e atât de mare, s-ar pǎrea cǎ n-au observat pânǎ acum virtuţile acestui ulei miraculos... Obţinut prin presarea la rece a sâmburilor (dupǎ ce strugurii au fost vinificaţi), limpede, galben-verzui, uşor dulceag se poate folosi pe stomacul gol, ca medicament, sau în bucǎtǎrie, pentru salate ori prǎjeli.
Consumarea unei linguriţe de ulei de sâmburi de struguri pe zi reduce incidenţa bolilor vasculare, a aterosclerozei, a bolilor de naturǎ circulatorie, chiar a artritei. Pentru a mǎri capacitatea de rezistenţǎ a organismului în faţa anumitor boli infecţioase se fac chiar cure cu acest ulei, consumându-se zilnic, timp de patru sǎptǎmǎni, 20 de grame...
Dar nu pentru terapie vǎ îndemn sǎ mergeţi la Cherhana...!
________________
www.ancora-cherhana.ro
Facebook: https://www.facebook.com/CherhanauaAncora
Citește pe Antena3.ro
