Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Poveștile Ancorei. Supa de pește a lui Okeanos
Ridicasem ancora, pregătit să străbat mările, precum Odiseu, în căutarea nu a liniștii din Ithaca – deși e și asta o țintă, când îți bate în pânză vântul vacanței -, ci a celei mai bune supe de pește de pe întinsul ținutului lui Okeanos. Încercam să-mi imaginez ce-ar mânca, la prânzul de duminică, vreun zeu olimpian. Poate – îmi spuneam – i-ar fi gătit o supă de pește chiar Amfitritha, nevasta lui Poseidon! Poate – mai ziceam – vreo nereidă îmi va găti și mie.
Mai luasem cu mine, în afară de gândul acesta gurmet, un teanc de cărți vechi, pentru gurmanderia minții – plăcerea de-a citi (și de-a rosti) cuvinte învechite-n cufere de călător sau pe rafturi de bibliotecă.
Nu știu care dintre ele a ajuns mai întâi acolo – corabia de lemn lustruit sau bărcuța de hârtie și semne –, dar știu că-n Golful Saronic, în antica Pityoussa (numită mai apoi Petses, Spezia și-n cele din urmă Spetses), nereida aceea s-a ivit de niciunde și mi-a dat să gust, cu lingură de lemn, din strachină de lut, ca-n vremea lui Odiseu, supa lui Okeanos... Cu gust dulce-suav, cu moliciune de mătase în cerul gurii, supa cremoasă, din câteva legume bine zdrobite, sugera discret prezența peștelui și a brizei de mare. Peștele – întreg, viguros, cu carnea albă-fibroasă răzbind de sub pielea-i subțire și roșiatică – adăsta alături, protejat de micul lui „echipaj” de legume. Era ca un amiral, cu dantela cămășii de sărbătoare ieșindu-i de sub tunică...
Ca atâtea alte povești culinare, și aceasta are o urmare.
După lunga călătorie de-ntoarcere, am aruncat din nou ancora, la... Ancora. La Cherhanaua Ancora. Și-o nimfă a lacului (căreia verișoara nereidă-i trimisese probabil o lungă epistolă despre popasul meu în Golful Saronic) mi-a șoptit că sunt așteptat. Și că-naintea mea, la cherhana, ajunsese rețeta.
Nu, n-am cerut rețeta nimfei mele, nici verișoarei nereide. Ci, așa cum se cade când e vorba despre rețete, unui bucătar.
După „metodul” de la Ancora – îmi zice Chef Florin Ivan, făcându-mă nu doar părtașul rețetei, ci și ajutorul lui de nădejde – legumele se pun laolaltă să fiarbă. Țelina,cea atât de-ndrăgită de vechii greci, zisă și „cartoful Antichității”, dar și cartoful cel cu carne albă (ai cărui tuberculi au călătorit prima dată spre Europa în pântecele unei corăbii a lui Carol Quintul). Apoi, morcovul – rădăcină capadocciană, a cărei culoare vineție a fost modificată de grădinarii olandezi, în onoarea ducelui de Orania; i-au dat batavii culoarea oranj a stindardului senioral.
Lăsăm pentru altă dată mica istorie a cepei, a dovleceilor și a ardeiului gras și roșu, mulțumindu-ne să aruncăm legumele toate în oală. Se lasă să fiarbă mocnit, încetișor, și-atunci când toate neamurile astea de legume se vor fi împrietenit, facem următorul pas. Cam o treime dintre ele – alese din fiecare, să nu se iște zâzanie – se trece în alt vas. Se vor sfărâma energic (un blender e ce ne trebuie, azi, deși nevestele de pescar de odinioară nu aveau instrumentul ăsta la îndemână). Grosul legumelor va fi trecut într-o tavă adâncă. Peste ele va fi așezat peștele; sub capac, va fierbe până ce carnea-i fibroasă și dulce va „aluneca” de pe os.
Peștele! Dar oare orice pește se cade să intre-n povestea aceasta? Dacă mă-ntrebați pe mine - și luați seama și la rețeta ce mi-o dădu Chef Florin – atunci unul din Mediterana se cuvine a fi. Unul anume. Un red snapper, viguros și sprinten în apă, delicat și prietenos în farfurie.
Mai departe, rețeta nu mai e complicată. Peștele și legumele de lângă el se servesc „în rasol”. Supa – în supieră. Nu înainte însă de a o drege cu sare și de-a-i fi întregit gustul cu zeamă de pește și ulei de măsline extravirgin...
Din Golful Saronic până pe țărmul lacului Herăstrău, rețeta poate că a suferit ceva îmbunătățiri (să-i fie-ntărit gustul de vacanță și cheful de hoinăreală, după nevoile bucureșteanului care caută să-și afle aici ceasul de relaxare al zilei). Dar a rămas ceva din bucatele nereidelor: spiritul de convivialitate. Nevasta pescarului egeean găsește rețeta asta spornică. Ajunge pentru-ntreaga familie, câtă vreme peștele are și-un kil jumate, iar legumele sunt din belșug. Dar și adună neamurile la masă. Iar de-i vreun călător înfometat pe drum, rătăcit în reveriile lui, poți să-l chemi la ospăț...
La Cherhanaua Ancora, convivialitatea e nu doar posibilă, ci chiar necesară, pentru că supa asta – în care sunt înmagazinate atâtea istorii – nu poate fi dovedită de-un om. Nici de doi, nici de trei. Patru e numărul magic al mesenilor care-și împart impresiile și-și planifică escale viitoare în același port.
A mai rămas ceva nespus: care-i numele supei cremoase, cu rasolul de pește și-mbelșugatele legume alături? „À la Ancora”. Mi s-a răspuns. „Supă-cremă de pește à la Ancora”. Asta-nsemnând nu doar numele cherhanalei, ci și sugestia că, pentru a gusta, trebuie să... ancorezi în portul din Herăstrău. Trebuie să te oprești o vreme. Pentru desfătarea papilelor și pentru îndelungi dialoguri culinare.
Dacă povestea asta v-a stârnit cheful de ducă și pofta de călătorii gurmande, ar mai fi ceva ce trebuie să știți: de gătit nu-i chiar atât de ușor cum mi-a fot mie să scriu și domniilor voastre să citiți. Ca să vă asigurați că veți avea mâncarea cea gustoasă dinainte suficient de repede încât să nu vi se lungească urechile așteptând, atunci trebuie să anunțați dinainte intenția de a o comanda. O rezervare prealabilă, cu o zi înainte, se impune, deci. Astfel, la ceasul dinainte stabilit, nu veți avea decât... să ancorați și să vă așezați la masă, pregătindu-vă pentru savuroase răsfățuri.
Răsfoiți și
https://www.facebook.com/CherhanauaAncora
Mai luasem cu mine, în afară de gândul acesta gurmet, un teanc de cărți vechi, pentru gurmanderia minții – plăcerea de-a citi (și de-a rosti) cuvinte învechite-n cufere de călător sau pe rafturi de bibliotecă.
Nu știu care dintre ele a ajuns mai întâi acolo – corabia de lemn lustruit sau bărcuța de hârtie și semne –, dar știu că-n Golful Saronic, în antica Pityoussa (numită mai apoi Petses, Spezia și-n cele din urmă Spetses), nereida aceea s-a ivit de niciunde și mi-a dat să gust, cu lingură de lemn, din strachină de lut, ca-n vremea lui Odiseu, supa lui Okeanos... Cu gust dulce-suav, cu moliciune de mătase în cerul gurii, supa cremoasă, din câteva legume bine zdrobite, sugera discret prezența peștelui și a brizei de mare. Peștele – întreg, viguros, cu carnea albă-fibroasă răzbind de sub pielea-i subțire și roșiatică – adăsta alături, protejat de micul lui „echipaj” de legume. Era ca un amiral, cu dantela cămășii de sărbătoare ieșindu-i de sub tunică...
Ca atâtea alte povești culinare, și aceasta are o urmare.
După lunga călătorie de-ntoarcere, am aruncat din nou ancora, la... Ancora. La Cherhanaua Ancora. Și-o nimfă a lacului (căreia verișoara nereidă-i trimisese probabil o lungă epistolă despre popasul meu în Golful Saronic) mi-a șoptit că sunt așteptat. Și că-naintea mea, la cherhana, ajunsese rețeta.
Nu, n-am cerut rețeta nimfei mele, nici verișoarei nereide. Ci, așa cum se cade când e vorba despre rețete, unui bucătar.
După „metodul” de la Ancora – îmi zice Chef Florin Ivan, făcându-mă nu doar părtașul rețetei, ci și ajutorul lui de nădejde – legumele se pun laolaltă să fiarbă. Țelina,cea atât de-ndrăgită de vechii greci, zisă și „cartoful Antichității”, dar și cartoful cel cu carne albă (ai cărui tuberculi au călătorit prima dată spre Europa în pântecele unei corăbii a lui Carol Quintul). Apoi, morcovul – rădăcină capadocciană, a cărei culoare vineție a fost modificată de grădinarii olandezi, în onoarea ducelui de Orania; i-au dat batavii culoarea oranj a stindardului senioral.
Lăsăm pentru altă dată mica istorie a cepei, a dovleceilor și a ardeiului gras și roșu, mulțumindu-ne să aruncăm legumele toate în oală. Se lasă să fiarbă mocnit, încetișor, și-atunci când toate neamurile astea de legume se vor fi împrietenit, facem următorul pas. Cam o treime dintre ele – alese din fiecare, să nu se iște zâzanie – se trece în alt vas. Se vor sfărâma energic (un blender e ce ne trebuie, azi, deși nevestele de pescar de odinioară nu aveau instrumentul ăsta la îndemână). Grosul legumelor va fi trecut într-o tavă adâncă. Peste ele va fi așezat peștele; sub capac, va fierbe până ce carnea-i fibroasă și dulce va „aluneca” de pe os.
Peștele! Dar oare orice pește se cade să intre-n povestea aceasta? Dacă mă-ntrebați pe mine - și luați seama și la rețeta ce mi-o dădu Chef Florin – atunci unul din Mediterana se cuvine a fi. Unul anume. Un red snapper, viguros și sprinten în apă, delicat și prietenos în farfurie.
Mai departe, rețeta nu mai e complicată. Peștele și legumele de lângă el se servesc „în rasol”. Supa – în supieră. Nu înainte însă de a o drege cu sare și de-a-i fi întregit gustul cu zeamă de pește și ulei de măsline extravirgin...
Din Golful Saronic până pe țărmul lacului Herăstrău, rețeta poate că a suferit ceva îmbunătățiri (să-i fie-ntărit gustul de vacanță și cheful de hoinăreală, după nevoile bucureșteanului care caută să-și afle aici ceasul de relaxare al zilei). Dar a rămas ceva din bucatele nereidelor: spiritul de convivialitate. Nevasta pescarului egeean găsește rețeta asta spornică. Ajunge pentru-ntreaga familie, câtă vreme peștele are și-un kil jumate, iar legumele sunt din belșug. Dar și adună neamurile la masă. Iar de-i vreun călător înfometat pe drum, rătăcit în reveriile lui, poți să-l chemi la ospăț...
La Cherhanaua Ancora, convivialitatea e nu doar posibilă, ci chiar necesară, pentru că supa asta – în care sunt înmagazinate atâtea istorii – nu poate fi dovedită de-un om. Nici de doi, nici de trei. Patru e numărul magic al mesenilor care-și împart impresiile și-și planifică escale viitoare în același port.
A mai rămas ceva nespus: care-i numele supei cremoase, cu rasolul de pește și-mbelșugatele legume alături? „À la Ancora”. Mi s-a răspuns. „Supă-cremă de pește à la Ancora”. Asta-nsemnând nu doar numele cherhanalei, ci și sugestia că, pentru a gusta, trebuie să... ancorezi în portul din Herăstrău. Trebuie să te oprești o vreme. Pentru desfătarea papilelor și pentru îndelungi dialoguri culinare.
Dacă povestea asta v-a stârnit cheful de ducă și pofta de călătorii gurmande, ar mai fi ceva ce trebuie să știți: de gătit nu-i chiar atât de ușor cum mi-a fot mie să scriu și domniilor voastre să citiți. Ca să vă asigurați că veți avea mâncarea cea gustoasă dinainte suficient de repede încât să nu vi se lungească urechile așteptând, atunci trebuie să anunțați dinainte intenția de a o comanda. O rezervare prealabilă, cu o zi înainte, se impune, deci. Astfel, la ceasul dinainte stabilit, nu veți avea decât... să ancorați și să vă așezați la masă, pregătindu-vă pentru savuroase răsfățuri.
Răsfoiți și
https://www.facebook.com/CherhanauaAncora
Citeşte mai multe despre:
povestile ancorei, Cherhanaua Ancora
Citește și:
-
Poveștile Ancorei. Istoria sosului numit "Genocid"
-
Poveştile Ancorei. Sturionii!
-
Poveştile Ancorei. O istorie, o ştiucă şi două reţete
-
Poveştile Ancorei. Trei legende şi-un zargan
-
Poveştile Ancorei. Din vremea când parlamentul hotăra de câte ori pe săptămână să mănânci somon...
-
Poveştile Ancorei. Nǎvodul cu peştii cei mici

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
Mirela Vaida la Te cunosc de undeva!: „E nenorocire! Nu vreau să mai aud de ea în veci!”

Ilona Brezoianu și Șerban Copoț prezintă Stand-up Revolution, la Antena 1
Ilona Brezoianu și Șerban Copoț prezintă Stand-up Revolution, în curând, la Antena 1, prima emisiune televizată de stand-up în care patru nume cu greutate plănuiesc să descopere viitoarea mare senzație din...
Antena 1 difuzează mini seria „Iisus din Nazareth”, produsă de Franco Zeffirelli
Începând de mâine, în fiecare vineri, de la 20:30, Antena 1 va difuza mini seria „Iisus din Nazareth”, producţie realizatã de Franco Zeffirelli, ce prezintã viaţa, moartea şi învierea lui Iisus din...
Grecia renunță la carantină pentru turiștii din UE
Autoritățile din Grecia renunță la măsura intrării în carantină timp 7 zile pentru turiștii din UE începând din 19 aprilie, scrie DPA. Planul trebuie aprobat și de experții epidemiologi.
Va fi...
Cum să asortezi corect perechea de adidași cu rochia preferată

George Tănase intră în pielea lui Michael Jackson pentru un roast istoric la iUmor
Actorul George Tănase intră în pielea excentricului Michael Jackson astăzi, de la ora 20.30, la Antena 1, într-o nouă ediție iUmor.
...
Ți-ai propus să redecorezi casa? Află de ce mobila din lemn este cea mai bună alegere!
A venit momentul să îți înnoiești piesele de mobilier sau pur și simplu vrei să dai un aer proaspăt casei tale? Deși primul lucru la care te uiți este modelul, trebuie să pui accent, în primul rând, pe...
Chefi la cuțite – lider de audiență Chef Bontea a părăsit platoul Chefi la cuţite la proba amuletei

Chefi la cuțite, lider de audiență! Mihai Bendeac și actorul Radu Micu intră în bucătărie în această seară

La ce servesc rafturile metalice
Rafturile sunt un mod convenabil de a aranja spațiul. Zonarea este deosebit de importantă pentru zonele mici ale spațiilor. Dar această tehnică nu este doar foarte practică, deoarece tipurile de rafturi...
Cinci trucuri pentru o casă în stil minimalist
Iubești stilul minimalist și mereu apreciezi acele case extrem de aerisite și ordonate, unde există spațiu și totul este îngrijit. Cu toate acestea, îți este teamă să începi un astfel de proiect din cauza...
Cauti dezinfectantii ideali pentru casa ta? Iata 3 factori de care sa tii cont!

Cum se montează corect aparatul de aer condiționat
Aparatul de aer condiționat este recomandat pe timpul verii datorită funcției de răcire care crează un ambient plăcut și oferă confortul dorit. Este indicat ca pentru montarea unui aparat de aer condiționat să...
6 soluții pentru o casa pe teren mic sau îngust
În cazul în care vreți să aveți costuri de administrare mai reduse, dar și confortul necesar unei locuințe actuale și moderne, optați pentru proiecte case mici de la UberHause. Variantele și soluțiile ce pot f...
Chef Bontea şi-a adjudecat aseară o nouă amuletă Andrei Păunescu şi Maria Măgirescu, invitaţi speciali diseară la Chefi la cuţite
