Prăznicarul nu a aflat de criză

Sâmbăta dimineaţă, în biserica din Păun, judeţul Iaşi, fie că e sărbătoare sau nu, lumea vine grămăjoară să asculte Liturghia şi să pună pe mesele din prăznicar pomeni pentru cei plecaţi de pe lume.

Sunt atât de multe, încât aproape că-ţi vine s-alegi. Colaci mari, cu frunzuliţe de acant, colăcei ademenitori, de mâncat dintr-o răsuflare, pâini mari, rotunde şi dese, ca să ţină o săptămână, cozonaci şi covrigei de post, să fie de sufletul adormiţilor.

Multe dintre aceste pomeni sunt făcute de mâna Elenei (Lenuţa) Luca, gospodina care, după 27 de ani munciţi la CAP, a hotărât să nu se pensioneze şi de la îndatoririle femeii vrednice de la ţară.

POMENILE
Prăznicarul, un fel de "casă", lângă biserică, unde sunt întinse mesele cu pomeni, a fost construit cu ajutorul lui Petrică Luca, soţul dumneaei. Aici aduc gospodinele satului toate "pomenile", să fie sfinţite, înainte de a fi împărţite celor sărmani. Cele mai multe dintre aceste femei, ca şi Elena Luca, nu cumpără bucatele, ci le pregătesc din ceea ce au în gospodărie, încă din noaptea de vineri.

În familia Luca se face mâncare la cazan, se umplu cuptoarele şi se face salata de vinete. Cei doi soţi Luca sunt ajutaţi de fata lor, Liliana, care şi-a făcut o agenţie poştală în curtea casei părinteşti, de ginerele Mihai, care face toată săptămâna naveta la Iaşi, şi de Sorina, nepoata care se pregăteşte pentru admiterea la liceu.

"Uneori, sunt şi 100 de oameni care vin cu pomeni la prăznicar şi mă străduiesc să ajut şi eu cu ceva. Pomana trebuie să conţină multe produse de panificaţie; nu doar pâine şi colaci, dar şi cornuleţe sau cozonac de post (cum e acuma, timpul, înaintea Paştelui)."

FAMILIA TRADIŢIONALĂ ÎN FAŢA CRIZEI
Se descurcă familia Luca? Se descurcă. Au, ne spun, de toate, ca să trăiască simplu şi frumos. "Dacă munceşti, nu te dovedeşte criza economică şi-ajungi nici să n-o cunoşti, e de părere capul familiei. Stăm de vorbă despre post. «Dumnealor», adică bărbaţii (de prin toate familiile din satele Moldovei), ţin numai miercurea şi vinerea - că-i greu când trebuie să pleci departe de casă, la muncă -, în timp ce femeile trebuie să respecte rânduiala creştină toată săptămâna."

Tanti Lenuţa e de loc din Buhăieşti, dar s-a mutat acum 40 de ani, după soţ, la Păun. Aici, a dat peste familii cu obiceiuri orăşeneşti, pe care, cu timpul, le-a învăţat şi ea, ca pe ceva bun. Porcul, de pildă, la Păun, se pregăteşte mult mai diversificat decât la ea, la Buhăieşti.

Tanti Lenuţa crede că şi de la dânsa au avut ce învăţa gospodinele din Păun, pentru că ştie să ţeasă, să împletească, să lipească pereţii cu lut şi chiar să ridice o casă. "La 27 de ani, m-au chemat să-mi dea insigna, la Consiliul Popular, peste deal, la Bârnova; mi-au spus că sunt cea mai harnică femeie din comună, dar eu m-am gândit: oare să fiu eu chiar aşa de bună?"


Tanti Lenuţa ţine tare mult la tradiţie. Zestrea fetei au pregătit-o, împreună, încă de pe când aceasta era copil. A luat-o alături, la toate muncile gospodăriei, chiar şi la pregătirea bucatelor pentru prăznicar.

"Într-o zi", ne povesteşte, "nepoata, Sorina, a-ntrebat-o pe maică-sa, Liliana: «Mamă, dacă într-o zi o să moară bunica, tu ştii să faci praznicele?» Ce grijă şi la copilul ăsta! Spune o vorbă mare chiar şi atunci când crezi că ascultă muzică cu căştile înfipte în urechi..."

S-a încheiat slujba. Familia Luca ne invită să facem un tur prin gospodăria lor; ne arată calul, vitele, localul poştei, zestrea Lilianei... "Am muncit pentru toate astea", ne spun gazdele. "Criza? Ce-i aia? Dumneavoastră aţi văzut-o? Noi avem aşa de multe de făcut într-o zi, că la noi, n-a venit, încă, să ne bată la poartă. Sau dac-a venit, am fost aşa de ocupaţi, că n-am avut vreme să-i deschidem!"

Rigoare
După modelul familiei tradiţionale româneşti, Elena şi Petru Luca au vrut să aibă de toate în gospodărie. Vaci ("vacile ne-au ridicat", spune, cu tâlc, tanti Lenuţa), cai, oi, orătănii... "Fata mea, Liliana, când era mică, mă ajuta la treabă, după ce venea de la şcoală.

Erau vremuri grele. Îi făceam un cap cât o baniţă, cu tot felul de poveţe: să nu... aşa, să nu... aşa... Cu ea, împreună, am reuşit să ridicăm un grajd. Nici cu băieţii n-am lăsat-o să vorbească de mică, pentru că se pierdea controlul gospodăriei"...

Armonie
Tanti Lenuţa Luca ne spune cu însufleţire că în fiecare zi găteşte foarte mult ("nu încape într-o maşină cât fac eu!..."). Când ne-am întâlnit cu ea, meniul zilei în familia Luca se compunea din feluri de post. Borş de legume, sarmale, ciuperci şi fasole bătută.

Primim şi compoziţia sarmalelor de post "ca la Păun": orez, ceapă, morcov, bulion, zarzavat, frunze de varză. Tanti Lenuţa umple borş, face zacuscă, dar şi compoturi, gemuri... E... gospodină totală. Face chiar şi ce nu-i place, cum ar fi ciorba de burtă, febleţea "dumnealui - soţului" - căruia îi respectă gusturile, ca să păstreze armonia în familie.

Filosofia ei: femeia trebuie să ţină bine gospodăria, să fie harnică şi cuminte, ca să capete respectul omului de lângă ea.