Nu sunt multe locuri in lume unde se mai vinde vinul varsat. Asta nu inseamna ca o particularitate romaneasca trebuie amendata sau, mai rau, inlocuita.
CATALIN PADURARU - Vinexpert
Nici tuica fiarta n-o mai gasesti in alta parte si, cat despre asta, strainii care ne viziteaza sunt incantati s-o bea, chiar daca nu au mai facut acest lucru niciodata.
Vinul varsat prezinta, in teorie, cateva avantaje: un pret mai mic in lipsa "materiei uscate" (dop, capsula, sticla, eticheta, carton); o pretinsa prospetime, provenienta "sanatoasa", "de butuc". Se ataseaza vorbele care ne plac noua romanilor si, in functie de clientela, vinul este de la "parintii neveste-mii", de la "manastirea X" sau, mai elaborat, "de la prietenul Y, sef de combinat la Zetulesti". Cu exceptia unor comercianti priceputi si corecti (care iubesc vinurile), ceilalti ne pot face mai mult rau decat ne imaginam. Cei care stiu ca vinul trebuie pastrat in anumite conditii, facand acest lucru, au costuri suplimentare, ceea ce duce si la o urcare a pretului.
Forme elegante si serioase de vanzare a vinului vrac presupun instalatii cu un gaz inert, temperaturi controlate, vase speciale, curatenie autentica.
Aceasta oferta este si cea mai tentanta pentru foarte multi romani datorita pretului. Pret care, numai daca ar fi comparat cu borsul de "tarate", ar trebui sa dea de gandit. O metoda originala si, pare-se, practica a fost adaptarea sistemului bag-in-box pentru vanzarea vrac. Astfel, bag-in-box-uri mai mari decat cele standard se introduc intr-un frigider special, ramanand pentru manipulare doar supapa de scurgere. Avand in vedere ca vinul nu este afectat de contactul cu aerul, ca produsul in sine - fiind considerat "imbuteliat", poarta garantia producatorului, poate primi cele mai multe puncte la capitolul incredere.