Nu sunt multe locuri in lume unde se mai vinde vinul varsat. Asta nu inseamna ca o particularitate romaneasca trebuie amendata sau, mai rau, inlocuita.
CATALIN PADURARU - Vinexpert
Nici tuica fiarta n-o mai gasesti in alta parte si, cat despre asta, strainii care ne viziteaza sunt incantati s-o bea, chiar daca nu au mai facut acest lucru niciodata.
Cu toate acestea, vinul varsat este supus stiintei ori nestiintei, cinstei ori necinstei comerciantului. In piete, pe marginea strazii, in "vinarii", vinul varsat este reprezentat in o mie de fete cu tot atatea gusturi si capcane. Rareori intalnesti vinuri oneste, iar daca se intampla sa dibuiesti unul, nu poti fi sigur ca evenimentul se va repeta si la proxima vizita de alimentare.
Vinul varsat prezinta, in teorie, cateva avantaje: un pret mai mic in lipsa "materiei uscate" (dop, capsula, sticla, eticheta, carton); o pretinsa prospetime, provenienta "sanatoasa", "de butuc". Se ataseaza vorbele care ne plac noua romanilor si, in functie de clientela, vinul este de la "parintii neveste-mii", de la "manastirea X" sau, mai elaborat, "de la prietenul Y, sef de combinat la Zetulesti". Cu exceptia unor comercianti priceputi si corecti (care iubesc vinurile), ceilalti ne pot face mai mult rau decat ne imaginam. Cei care stiu ca vinul trebuie pastrat in anumite conditii, facand acest lucru, au costuri suplimentare, ceea ce duce si la o urcare a pretului.
Forme elegante si serioase de vanzare a vinului vrac presupun instalatii cu un gaz inert, temperaturi controlate, vase speciale, curatenie autentica.
Citește pe Antena3.ro