Rainford, un chef cu carismă

Arta a ajutat societatea să îl caracterizeze pe om în multe feluri prin lucrurile pe care el le-a realizat sau le-a pierdut. Eu văd oamenii ca pe nişte cuvinte. După unii pui punct, după alţii, virgulă. După cei privilegiaţi de soartă pui semnul exclamării. Nepeiorativ.

Arta a ajutat societatea să îl caracterizeze pe om în multe feluri prin lucrurile pe care el le-a realizat sau le-a pierdut. Eu văd oamenii ca pe nişte cuvinte. După unii pui punct, după alţii, virgulă. După cei privilegiaţi de soartă pui semnul exclamării. Nepeiorativ.
Prima dată când l-am "întâlnit" pe Robert Rainford eram… despărţiţi de o bucată de sticlă şi un fir – adică de televizor. Era una dintre puţinele zile când deschid televizorul; reclame în stânga, reclame în dreapta. Staţionez pe unul dintre posturi… Observ un bucătar care prepară ceva la grill. Îmi place ce văd. E altceva, fiind obişnuită cu plictisitorii mici sau ciocănelele de pui înşirate pe grătar.

Dialog cu vedeta preferată

Cocteil de ingrediente, o plăcere evidentă de a explica astfel cum se înfrăţesc anumite fructe sau legume cu friptura, cum trebuie friptura să respire… Întregul ritual m-a făcut să-i urmăresc emisiunea, iar şi iar. Nemaipunând la socoteală entuziasmul vocii şi al mimicii cu care "asezona" întregul show. Astfel, am devenit fanul emisiunii "License to grill" şi mi-am promis că într-o zi o să încerc şi eu să pun în practică măcar o parte din ce făcea Robert. De întâlnit nici măcar nu-mi trecea prin cap că o să-l întâlnesc vreodată. Nu ştiu de ce, părea utopic. El, în grădina aceea cu soare din Canada în care făcea acele barbeques pline de "vino-ncoace", eu, în fotoliu, fascinantă, cu mâna sub bărbie. Ei bine, gândurile mi-au fost contrazise şi, la cea de-a patra ediţie a Campionatului Internaţional de Gătit în Aer Liber unde a jurizat, ba chiar a fost preşedintele juriului, am nimerit "face to face" cu bucătarul meu preferat. I-am luat un interviu mai mult decât entuziasmată şi l-am rugat să-mi spună impresiile  pe care i le-a lăsat cea de-a patra vizită în România. Şi, implicit, prestaţia concurenţilor.
"Nivelul participanţilor la concurs a crescut de la ediţie la ediţie. Am participat la evenimentele de la Mamaia, Sinaia, Azuga, acum la Cluj. De fiecare dată când am venit în România am descoperit noi surprize plăcute. Îmi plac oamenii care iubesc mâncarea, cărora le place să gătească, iar românii văd că sunt dornici să înveţe."

Globalizare culinară

Probabil că orice reporter i-ar pune întrebarea firească lui Robert Rainford: "Ce preparat te face să spui «acest savuros fel este din România»". Răspunsul a fost unul "unguresc", adică… gulaşul (sic!)… "Există multe influenţe ale altor popoare aici, în România. La fel ca în Canada, ţara de unde vin eu, bucătăria este globală şi în acest loc. Este rezultatul interacţiunii dintre oamenii care au trăit pe un teritoriu de-a lungul istoriei. Toţi mă întreabă dacă am mâncat ceva specific care îmi aminteşte de România. Gulaşul mâncat aici mi-a plăcut, dar ştiu că este un fel de mâncare unguresc, ce se găteşte în România zona Ardealului, cu preponderenţă, dar şi în alte regiuni."

De dragul celor mici

În cadrul evenimentului gastronomic de la Cluj, care l-a avut ca principal oaspete pe Robert Rainford, a existat şi o echipă de copii unde aceştia au putut găti după propria dorinţă ce le trecea prin minte, dispunând de materie primă precum fructele şi biscuiţii… Pentru că cei mici sunt cei de care trebuie avută cea mai mare grijă, l-am întrebat pe Robert dacă are vreo amintire gastronomică de când era copil şi ce îi sfătuieşte pe părinţi. Iată ce mi-a răspuns: "Eu sunt din Jamaica. O insulă mică, de care nu mă leagă foarte multe amintiri, pentru că aveam doar trei ani când am plecat în Canada. După  cum se ştie, toată lumea «gravitează», în perioada copilăriei, în zona fast-food-urilor. Copil fiind, şi mie îmi plăceau acest fel de produse, dar pe măsură ce am crescut mi-am dat seama că mâncarea sănătoasă nu se găseşte în astfel de locuri şi că mâncarea gătită, mâncarea echilibrată ne scuteşte de numeroase probleme, precum obezitatea". În ce-i priveşte pe profesioniştii din România, Rainford ne-a spus: "Sfatul meu pentru bucătarii români ar fi să urmeze modelul profesionştilor, întrucât aveţi exemple foarte bune de la care puteţi învăţa. Maeştrii din juriu sunt demni de urmat. Indiscutabil, talentul este nativ, dar trebuie să te ghidezi după anumite reguli, ca în orice artă. Şi în gastronomie acestea trebuie respectate. Eu predau la colegiul din Toronto. La rândul meu, şi eu urmez nişte reguli".

Sfaturi

Alături de un vin bun, Robert Rainford a degustat rând pe rând bucatele gătite de bucătarii români, profesionişti sau amatori. Uneori a zâmbit, alteori s-a încruntat. Impresionat a fost şi de această dată de inventivitatea şi perseverenţa celor de la "Cabana Vânătorilor", care au luat la ediţia precedentă marele premiu. Deşi rezultatul final al unor participanţi novice nu a fost exuberant, "le chef" i-a asigurat că mai au timp să înveţe.