Reteta de suflet

Atunci cand mi-am propus sa adun materiale pentru un numar special dedicat meselor regale la Peles nici nu mi-am inchipuit ce efort urias presupune asta, dar si ce deschidere colosala pentru cunoastere poate sa ofere un atare subiect. Am avut insa norocul de a intalni cateva persoane la fel de pasionate de devoalarea unui trecut mai putin cunoscut, a unor detalii la care nu mai are acces astazi decat foarte putina lume. Asta ne-a permis, in cateva luni de munca si cercetare, sa va putem oferi acest numar special, un alt fel de istorie a Pelesului, a familiei regale si a gustului unei epoci destul de intinse, daca ne gandim ca primul meniu pe care vi-l prezentam este datat 3 noiembrie 1905, iar cel din urma - 16 octombrie 1936.

Se cuvine sa multumim deci specialistilor de la castelul Peles, care ne-au permis o incursiune intr-un timp si spatiu fabuloase, deschizandu-ne usi si ferestre spre trecut; doamnelor muzeografe Dana Voitescu si Liliana Manoliu, precum si doamnei director adjunct Rodica Rotarescu. De asemenea, ne-a fost de un real folos experienta de cercetator si colectia personala a lui Alin Ciupala, caruia ii suntem indatorati pentru subiectele incitante pe care ni le-a semnalat.

Piesele de rezistenta ale acestui numar sunt insa fotografiile si meniurile din arhiva lui Ion C. Rogojanu, care ne-a pus totodata la dispozitie si mai multe obiecte din patrimoniul Muzeului Ospetiei, obiecte care au apartinut familiei regale sau unor persoane din imediata apropiere a acestora. Intre ele si un platou cu monograma regelui Carol I, a carui imagine o regasiti si pe coperta suplimentului de astazi. Montat pe acesta, un preparat demn de un pranz regal: "Medaillon de saumon au sauce vert" sau, pre limba noastra: "medalion de somon cu sos verde". Felul acesta de mancare se prepara din cotlet in forma de medalion (forma care ii da si numele). Se poate gati fiert cu vin alb si zeama de lamaie, racit si apoi decorat cu aspic. Insa cum denumirea preparatului e data de garnitura si sosul folosite, sa aflam ceva si despre sosul verde. Iata cum ne descriu pregatirea acestuia Em. Guichard si C. Waygart, in "Calauza bucatariei franceze": "Spanac, tarhon, patrunjel, creson si asmatuc, in parti egale, oparit, pisat la piua, dat la etamina si zeama amestecata cu maioneza tare. Se serveste la peste, raci etc. etc".