Reteta de suflet

De ceva vreme, doua versuri citite candva nu-mi dau pace: "Butucii batrani viseaza nunti si-nfloresc,/ butucii tineri intreaba ce e vinul". Poetul, un concitadin al lui Bacovia (si al meu), pe numele sau Ovidiu Genaru, pare sa fi surprins exact timpul acesta al viei. Ceasul cand zbucnesc dintre frunzele fragede ciorchinii cu inflorescente galben-verzui, care iute se scutura si lasa bobul sa creasca o vara intreaga, pana ce devine poama buna de cules, tarziu, in toamna.

Cam la vremea asta incepeau vacantele de poveste, iar in satul copilariei mele incepea a se gati in "bucataria de vara". Doi pereti si un acoperis de sindrila, care adaposteau un cuptor generos, cu o plita cu cercuri de metal, din care dam cate unul deoparte sa facem loc "tuciului", ceaunul in care fierbea cand mamaliga, cand laptele, cand sarmalele de pasat in foi de vita.

Nu cred sa mai fi mancat altundeva celebrele sarmale din pasat ale bunicii. (Pasatul - ori crupele de papusoi - sunt boabe de porumb zdrobite. Asta pentru cine nu stie). Si a fost nevoie de ceva eforturi reportericesti ca sa dau de reteta cea veche, pe care n-o stie mai nimeni, azi, in sat. Acum, ca am aflat-o, s-o impartasesc cu dumneavoastra! Intai, iei vreo cinci cepe potrivite, le tai marunt si le calesti in untura, numai pana ce vezi ca prind o frumoasa culoare aurie. Adaugi din borcanul tinut in beci patru ori cinci linguri cu jumari si le lasi cateva minute in fierbinteala unturii.
Pasatul - un sfert de kil, sa zicem - il speli in apa rece si-l pui pe foc, cu apa cat sa acopere crupele. Cand vezi ca s-au umflat si au absorbit apa, le pui intr-o strachina mai mare, adaugandu-le sare, piper macinat, doua-trei liguri cu bulion sau o jumatate de suc de rosii un pic mai gros, jumarile si ceapa prajite, o legatura de patrunjel verde si una de marar, tocate bine, putin cimbru, un ou (frunzele de vita, abia culese din perdeaua de vie ce imprejmuia casa, bunica le oparea cu putin bors, timp in care mie tare-mi placea sa vad cum isi schimba frunza culoarea...).
Pe cate o frunza cu vita-de-vie pui o lingura de umplutura intr-un capat (ori cat ti se pare ca e nevoie, de e frunza mai mare ori mai mica), o rulezi, o potrivesti la capete sa nu se desfaca, si tot asa pana gatesti si foile, si umplutura. Se pun sarmalele astea la fiert intr-o cratita, intre frunze de vita, turnand deasupra un sos mai subtirel facut din apa, vin, untdelemn, bulion, sare si cimbru. Iar la masa se aduc cu smantana groasa si un pahar cu vin de butuc, asa, cam cum se face la tara, mai rosu ori mai alb, cum a fost sa fie strugurele din vie.