x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Reteta de suflet

Reteta de suflet

de Simona Lazar    |    08 Mar 2005   •   00:00

 

9 martie 2005
 

Seara de Lasata Secului. Un an vechi, rotindu-se prin vazduhuri cu copilaria mea de mana. Ne asezam la masa cu totii, cu rude, cu vecini, cu prieteni, care-si cereau iertare unul altuia, sa intre mai curati in postul cel lung de sapte saptamani al Pastelui. Cineva, una dintre femeile varstnice ale casei - bunica, ori mama - punea dinaintea fiecaruia cate un ou fiert. Il mancam tacuti, intingandu-l in sare si muscand din el ca dintr-o bucata de paine. "Cu un ou se astupa si cu un ou se destupa gura la Paste", spunea cineva mai batran, care stia rosturile toate. Si tacerea se lasa deasupra mesenilor, care-si plecau fruntile si isi impreunau mainile, in vreme ce un glas inalta rugaciunea de sfarsit a mesei.  

Asa imi aduc aminte o seara de Lasata Secului, la un inceput de martie dintr-un timp de demult. Drag mi-ar fi azi sa adun ca atunci, la aceeasi masa, pe toti cei pe care-i iubesc, sa pornim impreuna in calatoria spre Paste. O calatorie a spiritului. Anul acesta bornele sunt fixate in data de 13 martie…  

Rememorez obiceiurile, asa cum mi le-a lasat mostenire bunica. "Masa de Lasata Secului se lasa neridicata peste noapte. Pui pe un blid cate putin din toate bucatele ce s-au mancat, putina sare, o felie de paine si un pahar cu vin. Le lasi asa pana dimineata, ca-n noaptea asta vor veni sufletele celor morti si se vor hrani si ele, sa poata duce postul, pe ceea lume… Trebuie sa ne purtam cu grija si pentru cei vii, si pentru cei morti" - imi spunea. "Si toate oalele din bucatarie sa le pui cu gura in jos, sa nu ai paguba in anul ala…" (Aici nu mai stiu daca e un ritual sau o superstitie, oricum, am grija de oale si nu le las sa-mi strice norocul casei in noaptea de dinaintea postului…)  

Tot de la ea mai stiu ca in seara aceea gospodinele faceau odata placinta cu branza si noaptea trecea cu placinte, cu vin si cu lautari, sa impace mesenilor dorul de petrecere, pana la sfarsitul Postului cel mare, caci in timpul lui omul se smerea si se infrana de la orice placere a inimii si a pantecelui, dedicandu-se curatirii mintii si trupului.

×