Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sfârşit de martie, la Sighişoara. Pe străzile cetăţii, câţiva muncitori grăbesc să schimbe piatra cubică. Oraşul miroase a pământ reavăn, a zăpadă topită şi a... papanaşi. Ei, na! E atâta linişte, încât nu prea pare să se fi pornit sezonul turistic, nu-s oaspeţi destui în cetate ca să gătească cineva atâţia papanaşi încât să se umple aerul de arome!
Tigăile în care se rumenesc papanaşii le-am găsit la Burg Hostel, în bucătăria căruia 20 de tineri ucenici deprind tainele meseriei. Primul "instructor-VIP" al Centrului de Formare Profesională "Curcubeu", maestrul Gheorghe Vătafu, e acum taman la "lecţia despre papanaşi". Pe Rareş, cel mai isteţ dintre cursanţi, l-a pus de dimineaţă "mai-mare" peste colegi. Şi tot lui i-a dat pe mână şi vasul în care frământă aluatul pentru papanaşi.
"La fiecare cinci porţii, pui 500 g de brânză proaspătă de vaci, 250 g de făină, 100 g zahăr, coaja rasă mărunt de la o lămâie, 3 gălbenuşuri. Cele trei albuşuri rămase, plus încă unul, le baţi spumă, tare, şi apoi le încorporezi. Dacă nu pui albuşuri, atunci foloseştei 3 g de bicarbonat de sodiu..."
Rareş, Norica, Claudiu şi ceilalţi tineri din program sunt foarte atenţi. Pregătesc apoi "inelele" papanaşilor. "Să fie netezi, să nu iasă zgrunţuroşi la prăjit!", vine un sfat de undeva. Fetele trec apoi la tigăi. Uleiul e potrivit de fierbinte, iar papanaşii, nu prea măricei, se auresc frumos. Cu grijă, să nu devină maronii. Odată scos din tigaie primul inel rumen, maestrul Gheorghe Vătafu mă-ntreabă dacă nu vreau "să gust proba". Presară zahăr pudră, apoi toarnă puţină smântână dulce.
Îl gust, fierbinte. Sincer vă spun, niciodată nu am mâncat un papanaş mai bun. Nu e nici prea dulce, nici prea tare, uşor cremos, n-are nevoie nici de stropul de dulceaţă cu care ne-am obişnuit. E perfect!
Primăvara în bucate
De la începători la maeştri în arta culinară, toţi îşi găsesc locul în paginile ediţiei de astăzi a Jurnalului de bucătărie. E "tânărul april" şi în cuhniile noastre încep să-şi găsească locul salatele - cu titlu de trufanda.
Pentru că Postul cel mare s-a încheiat, ne putem şi "dedulci" la bucate mai săţioase, dar vă propun să mai aşteptăm niţel cu cărnurile cele grele şi să alegem mâncăruri din ouă, după care să încheiem masa cu dulciurile după care am tânjit atât în săptămânile din urmă. Să nu ne întindem la ospeţe (la propriu şi la figurat) precum romanii, odinioară (că tot veţi citi şi despre o lecţie de istorie), ci mai bine să învăţăm câte ceva despre cumpătare. Vreme e să gustăm din toate bucatele!
