Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mult îi mai plăcea şi lui să vânture ţara, în căutare de suflete bune şi de reţete gustoase! Cu cinci ani în urmă, cam pe vremea asta, cu puţine zile înainte de a se stinge din viaţă, Radu Anton Roman a fost invitat în Apuseni, printre moţi, la Gârda de Sus, la o întâlnire a satului, unde a fost pus - cum altfel? - în fruntea bucatelor! Tare îl mai încânta să muşte zdravăn din plăcinta gătită pe lespede, moţească, povestind tuturor, cu plăcere nespusă, de unde vine vorba "piatră-n casă". "Piatra de plăcinte", zicea el, "se dădea cândva de zestre, în Apuseni şi în părţile silvanice dintre Beclean şi câmpia bihoreană. Nici o fată nu se mărita fără lespedea ei (de aici vine expresia «a da piatra din casă»), nici o căruţă nu pleca la Târgul de Fete de la Găina fără cratiţa ei ruptă din stâncă". De la socăciţele din Gârda de Sus am aflat şi eu, acum vreo trei ani, cum se face plăcinta pe piatră (ori pe lespede). "Se face un aluat ca de pâine, din făină, sare, apă şi drojdie şi se lasă la dospit. Apoi se întind foi mai subţiri, care se ung cu brânză (dulce sau sărată) şi se strâng, adunându-se în aşa fel încât plăcinta să aibă o formă plată. Se coc pe lespede de piatră fierbinte, pe amândouă părţile. Păcinta se unge, fierbinte, cu unt şi smântână şi se aduce la masă." Şi tot ele mi-au spus despre celebrul "poroniu" al Apusenilor. "Se pregăteşte un aluat fraged din două căni de făină, două căni de untură şi smântână, două gălbenuşuri, o jumătate de cană de zahăr farin, arome. Se amestecă făina cu unsoarea (untura sau untul) şi smântâna, se adaugă gălbenuşurile frecate cu zahărul, apoi aromele. Se lasă la rece o oră, după care se întinde o foaie de mărimea tăvii. Se păstrează o parte din aluat. Foaia se înţeapă puţin cu furculiţa, apoi se dă la cuptor până se rumenesc. Se scoate şi se pune deasupra umplutura dorită: dulceaţă de fructe de pădure sau brânză dulce cu ou, zahăr şi arome sau umplutură de budincă. Din aluatul rămas, din care se fac fâşii lungi şi subţiri, se realizează un grilaj ce se aşază deasupra. Se dă din nou la cuptor."
Chemare din Ardeal
Ardealul slăninii cel gustos! Cu vorba asta ne îmbie Radu Anton Roman să descoperim ţinutul gastronomic de dincolo de munte (asta dacă priveşti dinspre Vechiul Regat). Dar e şi Ardealul plăcintelor şi-al copturilor de tot felul, şi-al amestecurilor savuroase şi neobişnuite (imperiale!, de, ca să fie mai presus ca ale "regăţenilor", zice el) de carne cu fructe, de sărat cu dulce, cu-o umbră subţire (ori groasă, după plăcerea fiecăruia) de paprika iute. În Ardealul acesta din care-şi revendică rădăcinile, reţetele lui Radu Anton Roman spun şi ele povestea bucătăriei româneşti.
Citește pe Antena3.ro
