Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se spune că un om care stă sub un măslin şi scrutează adâncul cerului se află, de fapt, la numai câţiva paşi de Rai. Înconjurat de parfum de cimbru şi oregano sălbatic, omul acesta se bucură de un prânz simplu: o bucată de pâine, brânză albă de oaie - "féta" - sau de vacă - "télemes" -, o mână de măsline şi un pahar cu vin, nu e nevoie de nimic mai mult pentru a atinge fericirea. Şi mă întreb, pelerinul care călătoreşte emoţionat pe cărările Muntelui Athos, luând la umbra unui măslin un prânz frugal, binecuvântat de un călugăr, tovarăş al lui pe cărare, pelerinul acesta nu se simte şi el la picioarele Raiului? Nu-mi va fi dat să încerc vreodată acest sentiment - Athosul, e ştiut, e închis femeilor -, dar am deschis paginile revistei de astăzi unui pelerin la Muntele Sfânt. Şi-aşa, din istorisirile lui, afla-vom câte ceva despre viaţa monahilor români de la Athos, despre vinul cel bun de la Mylopotamos, despre carismaticul călugăr Epifanios, supranumit şi "bucătarul-şef" al Sfântului Munte. Iar pentru ca şi dumneavoastră, doamnelor, să ştiţi că până la un punct peninsula athonită vă e deschisă (până la graniţa închisă cu sârmă ghimpată din spatele mănăstirii sit arheologic Zygos - pe-aceasta o puteţi vizita, căci nu e pe pământul "interzis", şi trecând prin trapeză, prin cuhnii 
ori pe la cramă sau moara de ulei vă puteţi face o idee despre felul în care era organizată demult o mănăstire), vă ofer câteva poveşti şi reţete din teritoriul accesibil şi nouă. Am adunat încă multe poveşti şi reţete de la femeile care locuiesc între Ouranopolis şi vechea Stagyra aristoteliană, aşa că în alte numere viitoare vă voi împărtăşi câte ceva din reţetarul zonei. Până atunci, citiţi astăzi despre o tehnică neobişnuită de preparat plăcinte şi permiteţi-mi să mulţumesc Organizaţiei Naţionale de Turism a Greciei şi Organizaţiei de Turism din Regiunea Muntelui Athos pentru sprijinul acordat în această documentare.
ANUL NUMĂRUL 6
Începutul ultimei decade din octombrie este, pentru Jurnalul de bucătărie, un timp al sărbătorilor. Astăzi sunt, dragii mei, şase ani de când am scris pentru dumneavoastră primele pagini din acest veritabil... jurnal al călătoriilor noastre culinare. Ne bucurăm să vă oferim, ca de fiecare dată, o ediţie aniversară cu un subiect aparte, încărcat de emoţie. Şi vă invităm să... poftiţi în vagoanele trenului nostru gastronomic, pentru alte descoperiri interesante în săptămânile, lunile, anii ce vor veni.
