Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orice dialog cu Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României este un privilegiu. Şi nu neapărat pentru că este descendenta celui din urmă rege al României (deşi şi acesta este un lucru important), ci pentru că prezenţa Alteţei Sale este una de o mare sensibilitate şi sinceritate. Prefaţând viitoarea sa apariţie editorială, "Carte regală de bucate", am vorbit despre dorinţa sa ca aceasta să se constituie într-un minunat dar de Crăciun. Am încercat să aflu de la ASR Principesa Margareta câteva ceva despre cele mai frumoase amintiri ale Crăciunurilor de odinioară. "Când eram copil a fost foarte frumos în Anglia, pentru că acolo exista un cult pentru Crăciun. La Vila Sparta, la Florenţa, cu bunica mea Regina Elena, a fost evident minunat. Cred însă că primul Crăciun deosebit în România este când am fost împreună cu surorile mele care au venit aici, în 1997, şi am făcut sărbătoarea împreună.
A rămas o amintire foarte frumoasă. A fost dificil să le adunăm pe toate surorile în acelaşi timp, în acelaşi loc". Crăciunul regal? "Nu ştiu foarte multe despre Crăciunul la Cotroceni. Am văzut nişte poze, am vorbit cu tatăl meu. Ştiu că se făcea un pom mare de Crăciun, tot personalul primea cadouri. Şi noi facem, aici, la fel. Adunăm pe toată lumea în jurul pomului de Crăciun, aşa cum se făcea şi în trecut". Ce înseamnă să creşti într-o familie cu o asemenea ascendenţă cum este familia regală a României? ASR Principesa Margareta răspunde simplu: "Nu cunosc altă realitate decât asta. Noi am avut o viaţă de familie foarte puternică şi protectoare, dar nu a fost ceva excepţional. Am trăit ca toată lumea. Doar, poate, o altă dimensiune legată de tristeţea exilului. În rest, a fost firesc. Relaţia copil-părinţi a rămas aceeaşi. Am o poză în care sunt pe genunchii regelui, dar n-a fost făcută de Craciun. Da, îmi amintesc... înainte de a primi cadourile, de Crăciun, cântam colinde. A fost dificil în Anglia, când nu aveam o biserică ortodoxă prin apropiere şi a trebuit să ne rugăm la o biserică protestantă sau la una catolică. Acum e mai uşor, avem aici o biserică la care obişnuim să mergem."
Trecut, prezent, viitor
Despre regalitate şi artă culinară... Despre asta este vorba în ediţia de faţă a Jurnalului de bucătărie. Vă propunem să privim această asociere din două diferite perspective. Mai întâi, o incitantă apariţie editorială care credem că se va număra printre best-seller-urile acestui sfârşit de an: "Carte regală de bucate“ (Editura Curtea Veche), un volum semnat de Alteţa Sa Regală Principesa Margareta a României. Apoi o experienţă culinară care a pus, la Sighişoara, faţă în faţă, meniurile regale de la Castelul Peleş, de dinainte de cel de al doilea război mondial,
şi 20 de tineri învăţăcei într-ale artei gastronomice, incluşi în programul de formare profesională "Curcubeu“. Trecut, prezent, viitor...
Vă lăsăm să descoperiţi singuri poveştile şi reţetele. E de ajuns să daţi pagina.
