Cum fiecare incearca, din varii motive, sa para altfel decat e, se pare ca de cate ori iesi pe strada ai nevoie de multa rabdare si de un plan bine pus la punct. Vechea teorie a mastilor. Viata e o scena, iar noi, actorii care jucam, zicea amicul Bill usor bombastic. Un cultivator de ardei iuti din Mexic tine sa-l contrazica si spune ca natura adevarata a unui individ se dezvaluie atunci cand mananca picant. Unii tac si-nghit, altii injura si scuipa. O categorie restransa se pare ca da cu farfuria dupa bucatar. Un fel de "in vino veritas" altoit pe-o tulpina de chilli!

Gazda noastra de-o dupa-amiaza, Iuliana Marciuc, demonstrandu-si talentul si in bucatarie, sub "supravegherea" maestrului bucatar

Cum fiecare incearca, din varii motive, sa para altfel decat e, se pare ca de cate ori iesi pe strada ai nevoie de multa rabdare si de un plan bine pus la punct. Vechea teorie a mastilor. Viata e o scena, iar noi, actorii care jucam, zicea amicul Bill usor bombastic. Un cultivator de ardei iuti din Mexic tine sa-l contrazica si spune ca natura adevarata a unui individ se dezvaluie atunci cand mananca picant. Unii tac si-nghit, altii injura si scuipa. O categorie restransa se pare ca da cu farfuria dupa bucatar. Un fel de "in vino veritas" altoit pe-o tulpina de chilli!

Imi amintesc de calambur cand primesc invitatia de a dejuna la restaurantul chinezesc marca Iuliana Marciuc. Cum indemnul il primisem telefonic direct de la minunata voce blonda, ma fezandez pe-ndelete de la primele ore si, ras, tuns, frezat, ma infiintez la ora stabilita, nici un minut mai tarziu, pe prima treapta a "templului burtii" despre care facusem vorbire.
Serviciu, antren, voie buna. Petrecerea continua... cu nedumeriri...

Nasterea unui vis...

"Anul trecut, la botezul baietelului meu, familia Barbu, prieteni buni si vechi, mi-au facut o propunere", se grabeste Iuliana Marciuc sa-mi satisfaca curiozitatea. "Sa deschidem ca asociati un restaurant intr-un spatiu pe care ei il aveau. Fireste, a urmat un studiu de piata. Am decis ca un restaurant cu specific chinezesc ar fi cel mai nimerit. Si cum eram hotarati ca totul trebuia facut ca la carte, am inceput sa cautam si-un bucatar chinez", adauga gazda mea.
Dar dificultatea unei astfel de intreprinderi abia acum isi dadea adevarata masura.
"Apoi am plecat in China", continua Iuliana Marciuc. "De acolo am adus toata aparatura necesara unui restaurant cu specific traditional, ca toate sa fie «ca la mama lor». Am adus pana si vesela si tacamuri. Apoi, dupa o perioada in care am renovat spatiul si l-am amenajat, a venit si mobilierul. Tot din China! Impreuna cu bucatarul am decis meniul si-am facut toata aprovizionarea. In septembrie am facut in sfarsit inaugurarea", incheie oftand parca usurata. Ca si atunci, pesemne...

"Nasterea acestui restaurant a fost un moment atat de asteptat, incat, daca ma intrebi de prima mea amintire din bucatarie, as spune ca este cu siguranta clipa in care am vazut sosite toate utilajele pentru care am fost in China. Multe dintre utilaje nici nu le mai recunosteam, altele nu mai stiam pentru ce sunt. Pana a venit Yang, bucatarul chinez pe care il angajasem, am avut mari emotii! Apoi am putut rasufla usurata... Dupa sapte luni, visul a devenit realitate...", incheie cu un zambet. Eu port acelasi semn pe buze. Dar din motive diferite.

... din amintiri

Si ma gandesc - oare? - ca nimic nu-i intamplator in viata...
"In fiecare duminica faceam prajituri impreuna cu bunica mea, s-o tina Dumnezeu sanatoasa", marturiseste fara sa vrea Iuliana Marciuc "simpatia" pentru arta culinara. "Alegeam retete din singura carte de bucate care se gasea, cea a Sandei Marin, si le faceam o surpriza parintilor mei. Asta s-a petrecut cam in toata perioada scolii generale. Atunci am invatat sa fac si reteta mea preferata. Tort de bezea cu ciocolata", afirma hotarat. Apoi pare ca sovaie. "Sau tort diplomat cu portocale... Nu ma pot hotari niciodata", adauga si rade. "Tot de la bunica mea am invatat-o!"

Eu ma simt privilegiat in fata asaltului temerar al bunatatilor al caror nume, de vrei musai sa-l afli, vino de-l gaseste intre filele delicate ale meniului. Dar nici desantul meu in mijlocul lor nu-i mai putin curajos!

Principii

Iuliana Marciuc, cu ocazia inaugurarii restaurantului, alaturi de bucatarul Yang

"Azi nu mai acord mare importanta bucatariei", tine totusi sa ma surprinda gazda mea. "Gatitul e o placere daca-l faci rar! Nu-mi mai place sa gatesc decat retete deosebite. Cand am oaspeti, ma preocupa intotdeauna sa pregatesc ce le-ar face lor placere sau ce nu au mai mancat niciodata pana atunci", isi incheie Iuliana Marciuc povestea tesuta pe margini albe de portelan chinezesc.
Serviciu, antren, voie buna... Complimente... "cozerii"... zaharicale. À la chinoise...

Gestul frumos Eu, una, nu cred ca in Romania exista vedete. Cel putin nu in acel sens al cuvantului pe care il atribuim vedetelor internationale. Suntem doar persoane publice, a caror viata devine inevitabil publica. Nici nu poate fi altfel, atata vreme cat existenta noastra se intrepatrunde, prin intermediul ecranului sau al scenei, cu cea a publicului. Exista si inconveniente. Sunt fara discutie si dezavantaje care decurg de aici. Dar, de cele mai multe ori, descoperi si multe avantaje. Pana la urma e frumos sa te recunoasca lumea pe strada, sa se bucure cand te vede, sa doreasca sa-ti vorbeasca. Ce poate fi mai frumos, decat sa primesti o floare de la un necunoscut...

Tort de bezea Pentru bezele ai nevoie de 8 albusuri, 500 g zahar pudra si unt pentru uns tava. Crema o faci din: o lingura de cacao, 3 linguri de faina, 4 linguri de zahar, 500 ml lapte, 100 g unt, o lingura de rom. Se bat albusurile spuma si se adauga zaharul. Se coc pe rand patru foi potrivit de groase, care se scot din tava numai dupa ce s-au racorit. Se amesteca cacaua cu doua linguri de lapte, se pune zaharul, romul, apoi faina si se toarna laptele fierbinte. Se asaza pe foc, amestecandu-se mereu. Dupa ce se racoreste, se adauga untul putin cate putin, pana cand crema devine spumoasa. Nu trebuie ca tortul sa astepte prea mult servirea, maximum o ora, altfel foile se inmoaie.