Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Vă aşteptam! Vă pregătesc chiar acum două deserturi!”, ne-a spus Sotiria Kiriatzidou imediat ce am intrat în magazinul ei cu produse naturiste, specifice Insulei Thassos, şi unde, în fiecare dimineaţă, dacă ai curiozitatea, poţi învăţa de la ea cum se găteşte un delicios desert thassian.
În dimineaţa aceea, învăţăceii Sotiriei am fost chiar noi. Şi, cum nu ne-am trezit chiar atât de devreme, lecţia noastră a început cu... ultima etapă. Sotiria a tăiat două porţii de saraigli (termenul local pentru sarailie şi, de dragul Sotiriei, vom scrie şi noi azi numai: saraigli...!), le-a pus pe farfurie, le-a presărat cu nucă proaspătă şi ne-a îndemnat să gustăm. “Mmmm... delicioase!”, am exclamat. După care ne-am arătat miraţi că nu au forma pe care o cunoşteam, cu multe foi în miezul cărora se ascund mierea şi nuca. “Noi, aici, facem saraigliile cu foi de casă, obţinute din făină şi ulei de măsline, iar nucile le folosim crude. Munţii Thassosului sunt plini de nuci rătăciţi printre măslini bătrâni, iar mierea de albine a fost dintotdeauna o bogăţie inestimabilă a acestor locuri.”
Între timp, pregătise deja aluatul şi se juca rotind o foaie în aer, pentru a o subţia. “Când mă simt bine, o arunc în aer, o învârt şi-i dau din energia mea”, ne spune zâmbind. Când nu-i este Sotiriei bine? - e o întrebare pe care am vrea să o punem, căci este cea mai tonică persoană pe care am întâlnit-o în Limenaria şi în toată insula. “Noi trăim aici în multă armonie, pentru că avem linişte, marea limpede, produse naturale şi multă dragoste în inimi. O dragoste nemăsurată, care se adresează întregii lumi.”
Cât a vorbit, a continuat să gătească, după care ne-a îmbiat cu încă o porţie de saraigli. “Aici, în Thassos, saraigliile se fac aşa cum le-am descris. Câteva sute de ani am fost sub stăpânire otomană şi deserturile s-au cam amestecat. Facem şi baclavale, şi alte dulciuri cu denumiri turcesti, însă întotdeauna există ceva specific. Deserturile sunt mult mai simple.” Şi începe o nouă demonstraţie. “Prăjitura cu miere sau melopitaki. Aluatul îl facem dintr-un pahar cu ulei de măsline, un pahar cu vin alb, jumătate de kilogram de zahăr şi puţină vanilie. Pentru umplutură, radem şase mere şi le amestecăm cu scorţişoară şi nuci. Facem mingiuţe mai mici din aluat, le întindem, aşezăm o folie deasupra şi le subţiem cu o vergea de lemn. Apoi, punem puţină umplutură pe jumătate de foaie şi o dăm în două, obţinând forme de jumătate de lună... Mai doriţi să gustaţi ceva?” Mda... reţeta de „saraigli”...!
Reţeta:
Se prepară un aluat dintr-un kilogram de făină, o ceaşcă cu ulei de măsline extravirgin (obţinut prin presare mecanică) şi puţină sare. Acest aluat se rupe în şase bucăţi.Fiecare bucată de aluat se întinde cu o vergea de lemn, făcându-se o foaie foarte subţire. Foile se încreţesc uşor şi se aşază una lângă alta în tavă. Se toarnă peste aluatul din tavă ulei de măsline din belşug şi se dă totul la cuptor până când aluatul începe să se rumenească frumos.Se face siropul cu miere, dintr-un litru de apă şi o jumătate de kilogram de miere. Siropul se va pune deasupra când desertul este scos din cuptor. Peste fiecare porţie de saraigli, după ce siropul de miere s-a impregnat în aluatul copt, se presară miez de nucă proaspăt zdrobit. “E un desert sănătos, pentru că ingredientele din aceasta prăjitură sunt toate naturale şi de bună calitate”, ne recomandă Sotiria Kiriatzidou.
