x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Retete din alt veac

Retete din alt veac

de Tudor Cires    |    22 Noi 2006   •   00:00
Retete din alt veac
RECOMANDAREA SAPTAMANII
De ce ne-am intoarce la bucataria secolului al XIX-lea, cand oferta culinara romaneasca si internationala e azi asa de diversa? Paul Ion, bucatar-chef la un restaurant din Bucuresti, ne ofera cateva argumente.

Cum mancau romanii acum 150 de ani?
Cei mai multi romani mancau acasa si doar o mica parte mergea, seara, la restaurant. Cred ca treceau prin aceleasi situatii ca si noi. Eu as vrea sa pot gati ca acasa, la bunica mea. Sa fiu la fel de elegant in bucatarie si pe strada, chiar daca port blugi, nu smocking.

Gustul se educa. Dumneavoastra cum ati facut?
Am citit. Cronici de familie, romane-fresca, memorii. Bucatarii, ca si ospatarii, n-au voie sa fie straini de istoria Romaniei. In materie de educatie exista succese promitatoare; Neagu Djuvara povesteste ca dupa 1990 cei mai multi studenti veneau la cursul sau despre istoria boierimii romane. Cred ca avem nevoie de radacini.

Studiati meniuri vechi. Cum faceti sa le aduceti pe masa de restaurant?
Imi place orice carte de bucate veche, pe care incerc s-o inteleg, chiar daca unitatile de masura nu se potrivesc si nu mai gasesc ingredientele. Supa de raci de Arges, de exemplu, era o mancare excelenta, dar unde mai gasim azi raci in Arges? Vedeti, cel mai greu este sa te tii aproape de reteta, sa nu-l tradezi pe autor. Cand spune "proaspat", sa nu insemne "proaspat congelat". Pe de alta parte, majoritatea retetelor vechi erau facute pentru casa. Sarcina mea este sa le transform in oferte de restaurant.

Ce ar deosebi un bucatar din secolul al XIX-lea de unul de azi?
Timpul. El avea timp sa gateasca. Si ingaduinta meseanului. Circa o treime din retetele din carti nu le mai putem face pentru ca, in epoca, oamenii veneau la restaurant, comandau un meniu si intelegeau ca prepararea lui e o arta care cere timp, ca si un portret, pentru un pictor. "Caprioara cu sos de visine", de exemplu, e o mancare a carei preparare poate dura chiar si mai multe ore. Mi-e teama ca omul de azi priveste bucataria ca pe o fabrica de fast-food. Consider ca bucataria romaneasca veche trebuie invatata, la fel ca si bucataria mongola.

Pulpa cu cartofi si ciuperci in test

Totul incepe toamna, cand se culeg manatarcile, ciuperci carnoase de padure, care se usuca apoi pentru a fi pastrate.... De Craciun, o pulpa din partea de spate a porcului se sareaza bine, ca de altfel toata carnea porcului. Se lasa la rece in bucataria de vara a familiei, pana dupa Anul Nou. O data cu trecerea in noul an, carnea se ridica din covata (locul de depozitare) si se pune la zvantat. Apoi se afuma cu lemn de esenta tare - fag sau stejar. Pulpa din spate se pastreaza pentru ocazii speciale, cand se coace, cu rabdare, in test, pe jarul din soba... Intre timp se arunca in jarul din soba si cartofii mici si dulci, pastrati din toamna in camara. Manatarcile uscate se pun de cu seara in apa calduta. Se pregatesc a doua zi fripte pe plita si sunt apoi racite in unt gros. Din zeama ramasa de la pulpa coapta in test se prepara un sos cu hrean ras, otet, sare, piper si o aroma des intalnita in Oltenia, scunduf (schinduf). Cartofii copti se cojesc, se dau prin chimen si se servesc ca garnitura la pulpa, impreuna cu ciupercile. Se serveste alaturi de un vin negru cabernet, puterea ursului. Cu aceasta mancare isi onora bunica mea invitatii de Sfantul Ion sau la alte ocazii speciale...

Taina bucatarului
Secretul consta in suculenta carnii. Zeama (jiul) se lasa la copt si din ea se face apoi un sos de hrean proaspat. Se serveste cu salata de gogonele si pepene murat, iar de sete se da pe gat un pahar cu vin negru.
×