Practicile magice care au ca scop asigurarea în timpul verii a unei cantităţi de apă prielnice ogoarelor au ca punct culminant de desfăşurare perioada de sfîrşit a primăverii. În cea de-a treia marţi de după Paşte se pune în scenă “Caloianul”, la care participă fetele din sat
Practicile magice care au ca scop asigurarea în timpul verii a unei cantităţi de apă prielnice ogoarelor au ca punct culminant de desfăşurare perioada de sfîrşit a primăverii. În cea de-a treia marţi de după Paşte se pune în scenă “Caloianul”, la care participă fetele din sat. Punctul central al ritualului îl reprezintă o păpuşă confecţionată din lut. Se respectă întru totul costumul popular, Caloianul avînd pînă şi opinci cu nojiţe. Se aşază într-un sicriu simplu din lemn, se presară de jur-împrejur coji de ouă roşii păstrate cu grijă de la Paşte, dar şi cîteva crenguţe de busuioc. După ce este plîns, Caloianul este purtat pînă la locul în care va fi înmormîntat. Simbolic, acest loc trebuie să fie pe cîmp, în mijlocul “bucatelor”, de unde în vară se va strînge recolta. Se lasă lumînări aprinse şi se aşteaptă ziua de joi, cînd fetele adunate dimineaţa merg şi dezgroapă Caloianul. O dată ajunse la o fîntînă din sat sau la marginea unui rîu, ele îl aruncă în mijlocul apei. Totul se sfîrşeşte cu o petrecere la care se înşiră pe mese bucate de tot felul, petrecere ce poartă sugestiv numele de “pomana Caloianului”. Se crede că doar îndeplinind acest ritual, ploile se vor coborî cu măsură asupra cîmpurilor şi vor fi recolte bogate, după cît a muncit fiecare.
“Colindători” în luna mai
“Paparudele”, un alt ritual ce are ca scop invocarea ploii, se desfăşoară în oricare din cele nouă joi de după Paşte. Timp de trei zile, oamenii lucrează pe cîmp pînă la prînz, iar după ce se întorc acasă au grijă să stropească cu apă boii care au tras la plug. Alteori, copiii se împodobesc cu frunze şi buruieni şi colindă din casă în casă, strigînd cît îi ţin puterile: “Paparudă, rudă, / Vino de ne udă / Cu o găleată plină, / Ploaiele să vină; / Cu o găleată rasă, / Ploaia să ne lase”. Gospodarii îi udă pe “colindători” cu apă, dar şi cu lapte sau zer. Unii dintre ei chiar le presară copiilor pe cap făină pentru ca ploaia să se cearnă deasă, ca printr-o sită.
Ciorbă de năut
Ingrediente: 200 g boabe de năut, 150 g fasole roşie boabe, un morcov, un sfert de ţelină, o rădăcină de pătrunjel, două cepe, 4 roşii, 250 g costiţă afumată, sare, piper, 4 linguri de ulei, pătrunjel, coriandru verde.
Preparare: Fasolea şi năutul se pun la înmuiat cu o seară înainte, se clătesc şi se lasă la fiert în doi litri de apă. Morcovul, ţelina, rădăcina de pătrunjel şi ceapa se taie cubuleţe şi se pun într-o tigaie. Se adaugă ceapa tocată, uleiul, sarea şi piperul. Se călesc pînă se înmoaie, se pun peste ingredientele din oală şi se lasă pînă cînd sînt aproape fierte. Se pun roşiile date pe răzătoare, se adaugă costiţa tăiată felii şi se mai fierbe 15 minute. Se presară verdeaţă tocată şi se opreşte focul.