Ropotinul ţestelor

În a treia marţi de după Paşti, gospodăriile se învăluie în miros de pâine, turte sau alte copturi dragi oamenilor. Conform tradiţiei, de Ropotini (20 aprilie) femeile plămădesc ţeste, respectând cu stricteţe un anumit ritual.

Dimineaţa ele se strâng la casa uneia dintre ele, iar după ce se ospătează după cum cere legea încep să frământe cu picioarele pământ mai nisipos, amestecat cu apă şi bălegar. Îi dau apoi formă de pălărie (în felul acesta "cel rău" este închis în această plămădeală de pământ şi nu are cum să scape) şi le lasă să se usuce la soare timp de mai multe zile. Când s-au întărit suficient, le vopsesc şi le împodobesc pe margini cu crenguţe verzi sau flori. La sfârşit sunt stropite cu vin, ca să fie spornice şi să nu se spargă la foc.

SEMNE RELE
Printre interdicţii se numără neparticiparea femeilor gravide la plămădirea ţestelor, ca să nu aibă parte de copii hidoşi. De asemenea, nu era bine ca femeilor să li se spună "Bună ziua!", ci doar "Bun lucru, femei harnice!". Era interzisă împrumutarea ţestelor de la o gospodărie la alta, fiind semn de sărăcie şi nenorociri. Dacă se spărgea, ţestul nu trebuia aruncat afară din gospodărie, căci a fost plămădit din pământ, iar el este sfânt.

Puterea lui este mare, vara, la vreme de secetă, ţestele erau scufundate în apă ca să se deschidă cerurile şi să plouă.
În acest ţest vor fi coapte de-atunci încolo toate aluaturile, ba unele dintre gospodine ştiau să prepare şi mâncăruri folosind ceea ce am putea numi astăzi un strămoş al cuptorului cu microunde. Odată încheiat lucrul la primul ţest, gospodarii primesc dezlegare să lipească pereţii caselor şi ale grajdurilor.

Şi tot din pământ se modela un omuleţ, îmbrăcat în straie ţărăneşti, ce lua numele de Caloianul. După ce era aşezat într-un sicriu mic de lemn, împodobit cu flori, era înmormântat undeva în câmp, neuitându-se a se aduce bucate, de obicei ouă roşii păstrate special de la Paşti. După trei zile, Caloianul este dezgropat şi apoi aruncat într-o fântână sau într-o apă curgătoare ca să fie timpul bogat în ploi, iar recoltele să se arate bogate.

 

Mălai oltenesc (turtă)
Ingrediente: un kilogram mălai, 300 g făină albă, o lingură cu sare mare, un litru şi jumătate de apă, 25 g drojdie, 80 g zahăr tos,
20 g unt.
Preparare: Se fierbe apa împreună cu sarea şi, când a dat în clocot, se adaugă un sfert din cantitatea de mălai. Se amestecă bine cu un tel, ca să nu se formeze cocoloaşe, şi se lasă să se răcească. Cât încă este călduţ se amestecă împreună cu restul de mălai şi făină, zahărul tos şi drojdia dizolvată în puţină apă. Se frământă până se obţine un aluat ca şi cel de pâine, se aşază într-o tavă unsă cu unt şi se introduce în cuptorul încins (sau ţest). Se coace la foc mediu până devine aurie la suprafaţă şi dacă introducem o scobitoare în aluat aceasta iese curată.
● Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel