Sâmbăta Sântoaderului

În tradiţia populară, Sântoader este unul dintre păzitorii soarelui, însoţindu-l de-a lungul drumului său pe bolta cerească. Altădată, el este un cavaler care a înfăptuit minuni şi a salvat din situaţii dramatice numeroşi oameni.

În tradiţia populară, Sântoader este unul dintre păzitorii soarelui, însoţindu-l de-a lungul drumului său pe bolta cerească. Altădată, el este un cavaler care a înfăptuit minuni şi a salvat din situaţii dramatice numeroşi oameni. “El a omorât un năprasnic şarpe, care îngrozise lumea. El a încălecat pe un cal alb şi a omorât un şarpe, care mânca pe fiecare an câte un copil şi era să mănânce şi o fată de împărat. Venind rândul unei fete de împărat ca s-o mănânce şarpele, Sfântul Toader a încălecat un cal alb, a găsit şarpele şi l-a omorât.” (Th. Speranţia – “Răspuns la chestionarul de sărbători păgâneşti”) Se pare că datorită Sfântului Toader au început creştinii să ţină postul aşa cum îl ştim noi astăzi. Pe vremea împăratului Domiţian, când creştinii erau aprig asupriţi, s-a dat ordin ca vitele să fie tăiate şi apoi aruncate în fântâni. În felul acesta, creştinii care posteau ar fi fost nevoiţi să bea apă “spurcată”. “Dar creştinii n-au băut şi n-au mâncat nimica toată săptămâna, până vineri. Atunci Sfântul Toader a făcut o minune, căci el era o căpetenie a lor şi, făcând rugăciuni, a plouat, iar el le-a zis ca să fiarbă grâu, şi au mâncat vineri şi sâmbătă grâu fiert. Romanii, de ciudă, l-au ars pe Sfântul Toader. Şi întru amintirea aceea se duce la biserică în ziua de Sfântul Toader grâu.”

Purtatul colivei

Începând cu această sâmbătă şi continuând în toate sâmbetele din perioada Postului Mare, femeile merg la biserică şi duc colivă. Obiceiul poartă numele de “purtatul sâmbetelor” şi are rolul de a-i îmbuna pe cei trecuţi pe lumea cealaltă. O parte din coliva sfinţită este păstrată, fiind folosită la ungerea trunchiurilor copacilor sau pentru vindecarea unor boli. De asemenea, gospodinele cern făină şi fac diverse copturi, în special pâine, pentru că aşa îi place Sfântului Toader. Copiii primesc în această zi câte un “brăduleţ”, o pâinică crestată, iar, după ce se strâng laolaltă în casa unuia dintre ei, se prind veri şi veruţe. După ce agaţă toate pâinicile de crengile unui copac, îl scutură. Prima pâinică ce atinge ţărâna stabileşte cine va fi vărul cel mare de care trebuie să asculte toţi copiii. La sfârşitul “ritualului”, copiii fac schimb de “brăduleţi”, şi apoi îi mănâncă.

Brioşe cu ciocolată

Ingrediente: 250 g făină, 175 g unt, 4 ouă, 100 g zahăr tos, 150 ml lapte, 50 g ciocolată, 2 pliculeţe cu zahăr vanilinat, 15 g drojdie, rom, sare.

Preparare: Se face mai întâi o maia din drojdie dizolvată în lapte, peste care s-a adăugat puţină făină şi zahăr. Într-un vas mai mare se cerne făină, apoi se adaugă maiaua crescută, untul, smântâna, ouăle, zahărul vanilinat, sarea, zahărul şi romul. Se frământă aluatul, apoi se amestecă şi cu bucăţele de ciocolată. Se lasă la crescut într-un loc cald, apoi se aşază în formele de brioşe. Nu se umplu până sus, pentru că aluatul va mai creşte. Se crestează deasupra şi se coc în cuptor, la foc potrivit. Se pot pudra cu zahăr.