Savoarea fructelor

In primul rănd trebuie să ştiţi că puteţi face dulceaţă atăt din fructe moi, căt şi din cele tari, din rădăcini (cum ar fi ghimbirul), din petale de flori (trandafiri, violete sau flori de dovleac), dar şi din unele legume, cum ar fi morcovii sau dovleceii.

Departe de copilărie, dulceaţa incă ne mai stărneşte simţurile şi amintirile. Este şi acum un deliciu potrivit oricărei stări de spirit.

Amintirile din copilărie se leagă invariabil de o anumită cămară. O cămară in care stăteau pitite la răcoare zeci de borcane cu dulceaţă, păzite de mama, dar oferite pe ascuns de bunica. Şi era atăt de minunat să guşti fructele dulci şi parfumate! Iar bunica ştia să facă dulceaţă din toate fructele pămăntului şi chiar din petale de flori. Credeam pe vremea aceea că este o mare artă să transformi fructele proaspete in amintiri dulci. Dar iată că nu este aşa de greu. Totul se reduce de fapt la răbdare şi la mare grijă.

ECHILIBRU. In primul rănd trebuie să ştiţi că puteţi face dulceaţă atăt din fructe moi, căt şi din cele tari, din rădăcini (cum ar fi ghimbirul), din petale de flori (trandafiri, violete sau flori de dovleac), dar şi din unele legume, cum ar fi morcovii sau dovleceii. Important este ca ingredientele folosite să fie nevătămate şi suficient de coapte. Se va pune mai mult zahăr la fructele acrişoare şi mai puţin la cele dulci. Şi totuşi, o cantitate de zahăr mult prea mare va face ca dulceaţa să se zaharisească, pe cănd o cantitate prea mică o va face să fiarbă prea mult, iar fructele (legumele, rădăcinile, petalele) işi vor pierde din calităţi (culoare, aspect şi gust). Aşadar este nevoie de măiestrie pentru a echilibra cantităţile de zahăr şi fructe.

In general insă se poate aprecia că la o cantitate de un kilogram de fructe mai zemoase se poate folosi un kilogram de zahăr. Procedeul este simplu. Se pun fructele spălate intr-un vas mai mare, se adaugă zahărul şi se ţin căteva ore să-şi lase zeama. Apoi se pune vasul pe foc domol şi se adaugă două linguri de zeamă de lămăie ca să nu se zaharisească. Se ia spuma care se formează la suprafaţă, ca să nu fermenteze dulceaţa. Este bine ca din cănd in cănd să se verifice dulceaţa, ca să nu se lege prea mult. Dacă totuşi dulceaţa s-a zaharisit, puteţi apela la un mic truc: turnaţi un sfert de pahar de apă fierbinte la un litru de dulceaţă şi lăsaţi-o să mai fiarbă incă şase minute.

TEST. Există două metode eficiente de a vedea dacă dulceaţa este bine fiartă. Se pun pe o farfurioară căteva picături de dulceaţă, iar dacă nu s-au intins, e semn că va fi o dulceaţă excelentă. Sau se poate picura dulceaţă pe o bucată de sugativă. Dacă nu se umezeşte in jurul picăturilor, e semn bun.

Cănd este gata, vasul se acoperă cu un şervet umed şi se lasă căteva ore deoparte. De abia apoi se toarnă dulceaţa in borcane sterile şi se leagă. Dacă se observă că după o vreme dulceaţa se innegreşte la suprafaţă, se scoate primul strat de fructe şi se sterilizează borcanele in apă fierbinte. Nu se va consuma dulceaţa in cazul in care s-a umflat capacul. Este un semn că s-a alterat.

Puteţi combina fructele pentru dulceaţă intr-un mod creativ: nectarine cu nuci, ghimbir şi lămăie sau caise cu migdale, miere şi vanilie.

Afine

Ingrediente: 1 kg afine, 1 kg zahăr, o lămăie.

Preparare: Se curăţă afinele şi se spală. Intr-o cratiţă mai mare se pun un strat de fructe, unul de zahăr, iar la sfărşit, incă unul de afine. Se stoarce lămăia şi se toarnă zeama peste fructe. Se acoperă şi se ţin căteva ore (sau chiar pănă a doua zi) să-şi lase zeama. Cratiţa se pune la foc domol pănă se topeşte zahărul. Se ia spuma de la suprafaţă, apoi se poate mări flacăra. După ce s-a legat dulceaţa, se ia cratiţa de pe foc şi se acoperă cu un şervet fierbinte. Cănd s-a răcit, se toarnă in borcane sterile şi se leagă cu celofan. Se păstrează in locuri răcoroase.

Prune

Ingrediente: 1.250 g prune, 1 kg zahăr, 3 linguri de zeamă de lămăie, nuci, 500 ml apă, un litru apă de var, scorţişoară, vanilie.

Preparare: Prunele se descojesc şi se ţin o jumătate de oră in apă de var. Se clătesc foarte bine şi li se scot sămburii. In golul rămas se introduc bucăţele de miez de nucă uscate in cuptor şi descojite. Intr-o cratiţă, la foc domol, se pun la fiert apa şi zahărul, iar cănd se formează un sirop se adaugă prunele, scorţişoara, zeama de lămăie şi vanilia. Se lasă să fiarbă pănă cănd se leagă dulceaţa. Cănd s-a răcit, se pune in borcane.