O familie obisnuita, modesta. Ingineri, trecuti bine de prima tinerete. Chiar si a doua este in curs de epuizare, cu termenul de garantie expirat, adauga de fiecare data cu umor domnul Marin.
Prietenii ii spun Vivi. E ardeleanul perfect incadrat in tiparul specific, spiritual si istet, molcom, linistit. Satul de stresul serviciului, s-a pensionat de ceva vreme si s-a retras la "mosie", undeva pe langa Satu-Mare. Indemanatic si priceput la toate, a ridicat intreaga ferma cu propriile maini. Ce-i drept, din cand in cand a mai beneficiat si de cate un ajutor necalificat din partea catorva prieteni sau a vecinilor. Dar aici, el e responsabil cu executia.

Cea cu idei, initiative si indicatii e ea, Ecaterina Marin. Sarboaica din Timisoara a venit aici cu un sfert de secol in urma prin casatorie. E inca in activitate pe campia muncii si... adora sa gateasca!

PRIMUL PAS. "Ideea cu ferma de melci a aparut in urma unei franturi de emisiune la radio", ma lamureste doamna Ecaterina cum se face ca, la varsta la care altii isi rasfata nepotii, ei s-au apucat de afaceri. "Au urmat apoi cautari pe Internet si in final o vizita la o firma din Timisoara care se ocupa cu asa ceva. Acolo am aflat ce inseamna cu adevarat cresterea melcilor. In plus, o data ce te-ai pensionat si ai atat de mult timp liber la dispozitie...", adauga si se intoarce cateva clipe spre masuta de langa aragaz. "Apoi, mosia nu a produs decat cheltuieli. Fructele nu se valorificau. Se distilau. Sau se fermentau. Dar cheltuielile se dilatau si dintr-o pensie te trezeai ca nu mai poti sa faci fata. Acum, hai, du-te cu Vivi sa-ti arate herghelia de melci si lasati-ma sa-mi fac treaba!".

Ne conformam ascultatori si ne retragem pe prispa la un stamper de palinca. Ne facem curaj si merem sa infruntam bestiile!

Se taie "bat de chibrit" morcovii si dovlecelul cu coaja cu tot, varza, gogosarul si ardeii - "fideluta", ceapa - "solzisori"

SACRIFICII. "Hotararea de a taia via, soiuri nobile, a fost grea. Dar fara acest sacrificiu nu am fi putut infiinta ferma, din lipsa de spatiu", imi marturiseste, nostalgic oarecum, mergand umar langa umar printre straturile imprejmuite cu plasa marunta. "

Dar imi place. Melcii sunt fiinte pasnice. Nu te inteapa, nu te scuipa, nu te musca, nu se revolta, nu miros urat si nu au revendicari. Pe vreme umeda insa, devin plimbareti si escaladeaza imprejmuirile. Trebuie adunati si repusi in straturi."
Cum e bancul cu ardeleanul si melcii?

"Cresterea melcilor e ideala pentru pensionarii aflati in putere si dornici sa faca ceva util", adauga pe masura ce ne apropiem de casa si se indreapta de spate. "Nu e stresanta, nici obositoare. Odata invatata tehnologia, e destul de usor. Nu-ti trebuie diploma de Politehnica pentru asta. Dar sunt si sacrificii." Ne stergem pe pantofi pe gratarul ruginit din capul scarilor. "Prima recolta o poti obtine abia la sfarsitul celui de-al doilea an de activitate. Pana atunci, investesti. Dar nu mi-am facut iluzii. Nu ne vom imbogati de pe urma fermei, dar vom putea trai decent cu castigul realizat. Plus pensia, desigur."

Pe prispa, inca un stamper de palinca. Sa ne sarbatorim curajul! Din bucatarie, aburi dulci ne gadila narile ca intr-un film de desene animate. Dar la ce bun sa te opui! "Escargot à la chinois", ma lamureste doamna Ecaterina.

Se calesc morcovii, apoi gogosarul, iar la final - varza

SECRETE. "E foarte simplu de facut si, foarte important, e dietetic. Ne trebuie, pe langa carne de melci, ceapa, morcovi, ardei, gogosar, varza si un dovlecel tzuchini. Secretul este insa condimentul chinezesc. Daca nu-l ai, se face foarte usor macinand impreuna o lingurita cu seminte de marar, chimen, boabe de coriandru, scortisoara si o jumate de lingurita cu seminte de anason."

Acum, marturisesc, am o oarecare retinere la vederea melcilor scosi din cochilie, incolaciti ca limacsii pe care tata presara sare drept pedeapsa ca-i invadasera gradina. "Bag seama, zice domnul Vivi, curajul e la tine ca pensia mea. Vine greu si se duce repede!" Dau din cap razand. "Atunci", rotunjeste el buzele pe sub mustatile de muscal, "Hai cu mine! Am eu o rezerva de curaj care o sa-ti prinda bine", si, furisandu-ne cu bagare de seama pe langa doamna casei, coboram scari tainice pana in pivnita. Butoaie puse pe scandal bolborosesc mai aprig sau mai molcom. In functie de varsta. "La ora asta discuta politica", trage concluzia "pivnicerul", dupa ce examineaza cu grija retortele. Cu sonda aburita de rasuflarea strugurilor umple spornic pahare tocmai nimerite pentru o degustare cu chef. In vorbe asezate imi desluseste potrivirea vinului intr-ale medicinii, cauze si efecte. Am sa trec sub tacere anumite aspecte ale celor impartasite, deoarece sunt doamne de fata. Desi mi se sopteste ca o anume licoare tainuita in cea pivnita zice-se ca e buna pentru doamne cand o beau domnii. Dar sa revenim:

Se adauga melcii, restul legumelor si condimentele

GLUME. "Prietenii nostri au fost poate cei mai incantati de ideea fermei de melci. Unii ziceau ca ar fi mai nimerit sa organizam curse de melci cu pariuri decat sa-i mancam", spune Vivi (ca acum ne-am imprietenit!), urcand (cu bine) inspre bucatarie. "Sau sa-i botezam pe fiecare, sa le punem cipuri in urechi si sa-i urmarim prin GPS, in cazul in care escaladeaza gardurile si evadeaza. Dar eu zic ca ar trebui sa-i mulgem si sa obtinem vinul pe care l-am pierdut o data cu via." Radem amandoi, spre disperarea doamnei Ecaterina, care nu stia pe unde disparusem mai bine de o ora! Ne astepta cu masa pusa. Ne cerem scuze si, dupa un alt stamper de palincuta, pentru curaj, fireste, ne luam voiniceste la tranta cu bestiile. Deci, la lupta, camarazi! Si lasati-o p-aia cu "melcu’, tusti!", ca nu tine! Da?!

ESCARGOT IN SOS CURRY Pentru patru portii ne trebuie 50 g unt, 200 ml de smantana, doua linguri cu mustar, 100 ml de vin alb demisec, 250 g de carne de melci, 120 g de orez, sare, piper, condimente, o lingurita cu varf de curry si putin coriandru macinat. Punem la fiert orezul in 400 ml de apa cu sare. Se caleste in unt circa 5 minute carnea de melci taiata bucatele. Acum adaugam mustarul, vinul si condimentele si le fierbem sub capac 7-8 minute. Apoi punem smantana si mai lasam la fiert 5 minute. Adaugam curry la sfarsit si stingem focul. Se mai lasa sub capac doua-trei minute. Se poate servi cu orez fiert sau cus-cus. SFAT: Daca tot am prapadit bunatate de vin in mancare, ar fi tare nimerit daca am scalda dumicatul de melc cu cate o dusca de vin asortat climei si ambientului. Adica Vinu’ lu’ Vivi!