Sfinţii cei darnici

Începutul lunii noiembrie aduce în calendarul ortodox o sărbătoare foarte importantă, şi anume Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, care se prăznuiesc la 8 noiembrie.

În tradiţia populară se spune că Atotputernicul a creat toate făpturile sfinte din ceruri într-un mod miraculos. “Dumnezeu a stropit din o mână şi din alta, a făcut doi îngeri şi a mai stropit până a făcut doisprezece. Sfinţii lui Dumnezeu cei dintâi au fost Mihail de-a dreapta, Sfântul Niculai de-a stânga, pe urmă Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru, Sfântul Pocroavă (care acoperă pământul cu omăt şi la care se roagă fetele să se mărite, să le acopere capul), Sfântul Ilie, Duminica Mare şi alţii. Iar Domnul Hristos din nou-născut a fost al doisprezecelea, a venit pe urmă.” (Elena Niculiţă-Voronca – “Datinele şi credinţele poporului român”).

Bucurându-se de mare cinstire din partea lui Dumnezeu, Sfântul Mihail a primit spre păstrare Soarele şi Luna. Atuci când mâna care ţine Soarele este ridicată, peste pământ domneşte vara, zilele fiind mai lungi şi mai frumoase. Când Luna este deasupra, natura este în stăpânirea iernii. Fiind însă un sfânt cu milă pentru oameni, Arhanghelul are marea putere de a ţine frigul iernii în frâu, lăsând doar atât cât să nu se piardă oamenii, animalele sau recoltele. Dacă n-ar fi el, gerul ar îngheţa toată lumea. Dar cea mai importantă “sarcină” a Sfântului Mihail este aceea de a conduce sufletele oamenilor pe lumea cealaltă. Tradiţia spune că lumânarea dusă la biserică şi aprinsă la 8 noiembrie va lumina pentru totdeauna pe lumea cealaltă.

Datini

“Ofrandele alimentare date pentru morţi, sub formă de pomană în Ajun sau în Ziua Arhanghelilor, se numesc Moşii de Arhangheli. Cu acest prilej se aprindeau lumânări atât pentru oameni în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare, în împrejurări năprasnice.” (Ion Ghinoiu – “Zile şi mituri: Calendarul ţăranului român”) În tradiţia populară, Sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavriil este celebrată printr-un praznic amplu, ce durează trei zile. În aceste zile se fac pomeni, se aprind lumânări, pentru vii şi pentru morţi, care să contribuie la răspândirea luminii veşnice. În Ardeal se obişnuieşte ca acum să se facă “turta arieţilor” – arieţii sunt berbecii despărţiţi de oi, iar la Ziua Sfinţilor berbecii vor fi amestecaţi din nou cu oile. Turta se prepară din făină de porumb sau de grâu care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă ea cade cu faţa în sus e semn că oilor le va merge bine când vor făta, iar dacă va cădea cu faţa în jos, acestora le va merge rău.

Turtiţe

Ingrediente: 400 g făină, 100 g mălai, 25 g drojdie, o linguriţă de sare, 500 ml apă călduţă (nu fierbinte!).
Preparare: Se prepară un aluat din făină, mălai, sare, drojdie şi apă călduţă, se frământă bine aluatul şi se lasă să crească la căldură timp de aproape o oră. După ce aluatul devine pufos, se mai frământă şi se formează turtiţele. Se întinde cu un sucitor o bucată de aluat şi i se dă o formă rotundă, cam cât o palmă. Se pune o tigaie de teflon pe aragaz şi se coc turtiţele, la foc mic, având grijă să nu se ardă şi să se coacă bine la mijloc.