Sovata, Sf. Gheorghe si o idee

Anul acesta am decis sa revad locuri in care n-am mai ajuns de multa vreme. De un mic circuit prin tara avea nevoie si fetita mea, care de la toamna va merge la scoala. Nu poti sa-i povestesti la nesfarsit unui copil de un lac, unde apa sarata te tine la suprafata, sau sa fortezi spectacolul intalnirii Dunarii cu Marea doar in planul imaginarului.

De aceea, doua destinatii au fost stabilite: Sovata si Sf. Gheorghe (Tulcea). La Sovata, zeci de mii de turisti iarta disfunctionalitatile si paraginirea statiunii datorita echilibrului naturii. O natura generoasa de care vor sa se bucure cat mai multi oameni. Asa se face ca anul acesta Sovata a ajuns sa fie populata ca in vremurile ei cele mai bune. Puteai auzi vorbindu-se pe strazi romana si maghiara firesc, dar si rusa, spaniola, franceza, italiana si engleza.

O fotograma ar fi putut lasa impresia ca incep sa mearga lucrurile bine aici. Iar daca imaginea imortalizata ar fi avut ca decor pensiunile nou-aparute s-ar fi putut crede ca Sovata a scapat de griji. Numai ca un sejur este un film in desfasurare, iar dinamica imaginilor cuprinde drumuri cumplite (cred ca mai proaste de atat nu se poate), restaurante cu personal putin, in care functia alimentara abia este implinita cu greu, si vile darapanate. Curios sa aflu ce vinuri li se ofera atator natii de vizitatori, am studiat serios rubricile de vin ale meniurilor precum si paleta existenta in rafturile magazinelor. Trei lulele, trei surcele! "Trei surcele" are o conotatie aparte cand vine vorba de vinuri, si sintagma pare mai potrivita ca oricand.

Cu exceptia unor tarii foarte mediatizate in ultima vreme, dar a caror adresabilitate este un segment de la mediu in jos (lucru recunoscut si de catre producator), licori care sa ajute la pastrarea unei imagini sanatoase despre Romania nu erau. De rafinamente nici nu poate fi vorba. Cineva ar putea banui o conspiratie maghiara rau voitoare. Daca ar fi fost rafturile pline numai cu Tokaij sau cu Unicum, ai fi zis. Da’ de unde… Si iarasi aducem in prim-plan nestiinta. Oricat nu ne-ar fi pe plac aceasta constatare - a ratarii prin lipsa de instructie - realitatea o dovedeste din plin. Acelasi lucru l-am gasit si la Sf. Gheorghe. Locuri de un pitoresc emotionant, un festival international de film au adus anul acesta cel mai mare numar de turisti in satul de pescari, din toata istoria existentei sale. La sectorul vinuri: multa bere. Vazand multimea de oameni, aerul bun al fiecaruia, simtind spiritul inconfundabil al vacantei, mi-a venit o idee. Poate ca ar fi bine ca festivalurile, targurile dedicate vinurilor sa se desfasoare in astfel de locuri. Lumea este mai detasata, dispusa sa incerce noul. Vinul se potriveste mai bine cu distractia decat cu stresul citadin.

In plus, comerciantii din zona, prestatorii de servicii ar beneficia de o suma de informatii din lumea vinului. Concepte, produse noi, branduri.

E o idee …