x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Tîmpita îl inspiră

Tîmpita îl inspiră

de Veronica Bectas    |    11 Mai 2008   •   00:00
Tîmpita îl inspiră

De zece ani, de cînd îşi alesese meseria de barman, participase la tot felul de petreceri particulare în calitate de maestru în prepararea băuturilor deosebite.

ISPITĂ – Răcoritor şi plin de energie

De zece ani, de cînd îşi alesese meseria de barman, participase la tot felul de petreceri particulare în calitate de maestru în prepararea băuturilor deosebite.

Acum nu are nici un chef. E cumplit de supărat. Prietena lui îi face fiţe. Cînd i-a spus că trebuie să meagă la petrecerea asta de acum, a sărit în sus. Vrea să meargă şi ea! A încercat s-o lămurească, dar n-a avut succes. Pe unde mă-sa o sta?! Mîine va avea o discuţie serioasă cu ea şi va lămuri lucrurile. Tîmpita i-a stricat buna dispoziţie, de care are nevoie ca să fie cît mai creativ. Musai să-i meargă mintea şi mîna! Era o petrecere cu ştaif, la nişte ştabi mari de tot. Başca euroii!

A ajuns printre primii “la locul faptei”. S-a pus pe treabă cu aceeaşi grijă şi cu acelaşi trac pe care-l au actorii. Meseria lui era o artă, nu o circărie, cum îi zicea bunică-sa. Au şi apărut maşini “şmechere” ale unor invitaţi foarte tineri. Au apărut şi părinţii unora, cu maşini “baştane”. Cît ai zice peşte, barul a fost înconjurat de clienţii pe care-i cunoştea de la local, care făceau parte dintre musafiri.

Toţi îl tratau ca pe unul de-al lor. Un “Fă-mi, te rog, cocteilul meu!”, spus de o femeie celebră şi foarte frumoasă, care-i oferea mereu ciubucuri grase, îi întări moralul. Renăscu! Îşi intră în mînă rapid şi execută mulţimea de comenzi fără probleme. Tineretul începu a se manifesta zgomotos, ca de obicei. Măiestria lui era apreciată şi nu se mai gîndea la problemele de acasă. Dar o voce cunoscută îi ceru mieros un cocteil cu frăguţe. Ridică ochii şi dincolo de tejghea i se prezentă, în toată splendoarea ei, partenera lui de viaţă! Simţea cum i se urcă sîngele la cap. O întrebă cum de a ajuns acolo. Ea i-a răspuns că a fost invitată de fiul unui baştan.

Acum chiar că era furios! Şi... nici una, nici două, i-a făcut cocteilul preferat, un cocteil de lapte, aproape îngheţat, cu frăguţe, zahăr şi... de data asta, mult coniac. Nervos, l-a turnat în pahar, i l-a trîntit pe masă, şi a aruncat în el, cu dexteritate, o frăguţă de a făcut laptele să sară, stropind-o pe sînii aproape goi. Femeia, surprinsă, a rămas nemişcată. Două fete şi un puştan au observat scena şi, încîntaţi de spectacol, au comandat într-un glas cocteilul, cu condiţia să le servească la fel. Cu fente şi mişcări sigure, execută noua servire a băuturii, care deveni în cel mai scurt timp cea mai consumată dintre toate. Fără să ştie, dădu tonul unui nou mod de distracţie. Fetele se grăbeau să-şi murdărească sînii cu laptele-coniac, iar partenerii îl sorbeau direct de pe sîni, încercînd să recupereze şi prăpădita de frăguţă ce se lăsa înghesuită între ei. “Uite, dom’le, că şi tîmpita asta poate inspira pe cineva!”, gîndi el.

×
Subiecte în articol: bucataria de week-end