Traditii cu gust de cozonac

In Magura Branului, poteci nestiute coboara de la stanile de sus pana in satele de la poale, pana in padurile adanci deasupra carora se aprinde in noptile astea Steaua lui Hristos. Tainele lumii si sufletele oamenilor se umplu de lumina si povestile altor vremuri se astern peste gandurile oaspetilor, precum zapada pe care un Mos Craciun sosit din departari o ninge peste noi.

De la Bran la Simon nu-i cale lunga. Lasi in urma castelul cu toate povestile lui si te indrepti catre altele, la fel de frumoase, ale oamenilor care locuiesc azi prin aceste locuri incarcate de istorie. "Zona e salbatica, e un loc al haiducilor. Se pare ca aici se retrageau pentru a scapa de potera si se ascundeau prin munti. De curand a fost daramat ultimul adapost aflat ceva mai incolo de casa noastra", ne spune cu tristete Laurentiu Dragan, tanara noastra gazda, in aerul tare al unei dimineti dinainte de sarbatoarea Craciunului.

Am fost primiti aici, la "Mama cozonacilor", cu palinca, branza si colac traditional pe care doamna Rodica Dragan, mama lui Laurentiu si "a cozonacilor", adaugam noi, l-a gatit cu mult drag, special pentru noi. "E un loc in care incercam sa pastram traditiile ce, din pacate, incep sa se stinga. Si cel mai mult ne intereseaza ca gustul mancarii traditionale sa nu se piarda, sa ajunga sa fie cunoscut si de copiii nostri. Asta vrem noi. Mama prepara cozonacii dupa o reteta secreta, pe care o stie de la bunica, si se pare ca tot mai multor oameni le place reteta asta a bunicii…", continua gazda noastra, cu zambetul pe buze.

"In saptamana dinaintea Craciunului e mai frumos ca oricand la noi, in Simon. Se fac pregatirile pentru masa cea mare, se aud pe drum colindatorii, sania pentru plimbarile in padure e si ea gata, nu lipseste nimic. Iar cand ninge, ca in anul acesta, te simti ca-ntr-un basm. Si acelasi sentiment din copilarie il incerc si-acum."

Apoi urcam in sania trasa de cai si pornim pe un drum minunat spre padure. Laurentiu ne povesteste mai departe despre lumea asta extraordinara in care el a avut norocul sa copilareasca, cand in fata noastra apare un baiat cu un magar. Si brusc gandurile noastre se despart. Mi-aduc aminte de asinul din Biblie si mi se pare ca in locurile astea te-ai putea intalni pe drum cu Maica Domnului, cautand adapost spre a-l aduce pe lume pe Mantuitorul.

Gandurile lui se duc spre vremurile de inceput ale pensiunii… si ale cuptorului in care au inceput sa gateasca minunatii cozonaci carora li s-a dus vestea peste noua mari si noua tari. "Mi-aduc aminte ca am adus lutul pentru cuptor pe un magar. Il caram cu sacul. Si tot intr-o vreme de Sarbatori, am incercat sa gatim cozonaci. Si au placut tuturor." Il intreb ce au deosebit cozonacii de aici si imi raspunde fara sa stea pe ganduri: "Au gust si greutate si, mai ales, au buchet". Cuvantul din urma ma face sa zambesc, pentru ca vine din cu totul alta zona. Nu m-as fi gandit ca, asemenea vinului, cozonacul poate avea buchet.

Si la lasarea serii, in timp ce aruncam firimituri de paine in apa, la pastravaria din curte, am auzit cum pe drum, dinspre Bran, veneau cete de colindatori.

(Documentare realizata la pensiunea "Mama cozonacilor")

AMINTIRI

Intr-una din zile am cunoscut-o pe doamna Maria Dragan, bunica lui Laurentiu, cea cu sufletul plin de amintiri, povesti si de retete din alte vremuri. In tinerete a ucenicit la curtea Reginei Maria, care a indragit mult castelul de la Bran. A lucrat timp de doi ani in gradinile Reginei, pana sa se casatoreasca, si isi aduce aminte cu nostalgie de acel timp si de o poveste de atunci. Se pare ca Regina, careia ii placea sa calareasca adesea prin padure, singura, s-ar fi asezat odata sa se odihneasca langa un copac. Ceva mai incolo, Vasile, un flacau din sat, canta la fluier. Regina l-a ascultat cu placere, iar cand el a sfarsit cantecul, s-ar fi dus catre ea, fara sa stie cine e, si i-ar fi spus: "Strasnica femeie esti!". Apoi, afland ca se afla in fata Reginei, s-a inchinat cu plecaciune. Umbla vorba ca peste ceva timp Regina l-ar fi chemat la un concert la palat la care era invitat insusi marele George Enescu.

BERBEC LA PROTAP, IN MUNTI, LA BRAN

In seara de Craciun, la Simon se prepara berbec la protap afara, in curte, la lumina focului. Acesta se taie, se spala si se curata bine in interior, dupa care se umple cu paie si se coase la loc. Nu se jupoaie de blana, aceasta trebuind acoperita cu lut. Dupa ce toate aceste operatiuni au fost duse la bun sfarsit, se sapa o groapa suficient de adanca si se face focul, din lemne, ce trebuie lasat sa se stinga, acolo ramanand doar jarul. In aceasta groapa se pune berbecul pregatit dinainte si se lasa cateva ore bune pentru a se coace in sucul propriu. Cand e gata, se scoate si se curata lutul care va cadea cu coaja cu tot. Secretul este sa fie lasat cat mai mult timp in jar, pentru ca trebuie sa se patrunda bine carnea.

SA VA FIE MASA PLINA

In ziua de Craciun, exista traditia ca masa sa ramana tot timpul incarcata. Iar la loc de cinste se afla urjumele (jumarile) cu ceapa si sare, care de altfel nu trebuie sa dispara de pe masa in toata perioada Sarbatorilor. Iar pe langa specialitatile din porc, atat de gustoase si de bine gatite, de pe masa nu vor lipsi placintele cu branza, gatite dupa retete mostenite din mama-n fiica, al caror secret e bine pastrat, si peste perpelit in ulei cu mamaliguta.