Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La nord sau la sud de Dunăre, o dată cu apropierea sărbătorii Paştelui, tradiţiile şi obiceiurile capătă acelaşi contur şi aceleaşi semnificaţii. Un univers creştin, în care oamenii, natura şi cerul se află în strânsă legătură. Cu o zi înainte de Buna Vestire, în gospodăriile şi căminele din Bulgaria începe forfota.
Aşa cum natura se reînnoieşte la sosirea primăverii trebuie să se întâmple şi cu locurile în care oamenii îşi duc viaţa. Toate gunoaiele de prin curţi se strâng laolaltă şi li se dau foc. Cei mai curajoşi dintre tineri pun prinsoare şi sar peste foc, crezând că în felul acesta vor fi protejaţi de muşcătura şerpilor şi de boli.
În ziua de Buna Vestire sunt sărbătoriţi cei care au numele asemănător cu "blago" (corespondentul bulgăresc al cuvântului "bun"). Blaguna, Blagodaika, Blagia, Blagin sau Blaginko sunt cei care se vor afla în centrul atenţiei şi vor primi cele mai frumoase urări. De asemenea, există obiceiul de a pregăti plăcinte cu ceapă, salate cu foarte multă ceapă verde, pâine cu multe culori şi păstrăvi la cuptor.
Interesant este că în calendarul popular românesc, Buna Vestire mai poartă şi numele de Blagoveştenie. Duminica dinainte de Paşte, Floriile, poartă în spaţiul bulgar numele de Tsvetnitsa-Vrabnitsa. Amintind de intrarea lui Iisus în Ierusalim, creştinii poartă în loc de ramuri de palmier sau măslin, crenguţe unduitoare de salcie, cu care se încing la brâu sau împletesc coroniţe pentru tinerele fete.
De altfel, nu se pot sărbători cu adevărat Floriile fără îndeplinrea unui ritual vechi de secole. Zece fete - numite "lazarki" - se îmbracă în haine albe, îşi pun pe frunte coroniţe de salcie şi pornesc să înconjoare satul cântând, urându-le prosperitate celor care le ies în cale.
PETRECERE LA KUMITSA
A doua zi de dimineaţă, fetele se adună şi pornesc către cea mai apropiată apă curgătoare. Împletesc o bărcuţă din ramuri de salcie, în care aşază o pâine. După ce pun ofrandele pe apă, se observă cu atenţie care dintre bărcuţe le-a întrecut pe celelalte. Fata care s-a dovedit mai pricepută primeşte numele de "kumitsa" şi îşi ospătează suratele cu pâine şi mâncare de urzici.
În săptămâna ce urmează, bulgarii se pregătesc de Paşte, gospodinele plămădind pâinea tradiţională, mare cât să ajungă tuturor mesenilor. Ea este ornată deasupra cu ouă albe sau roşii, cele albe simbolizân-du-i pe bărbaţii din familie, iar cele roşii pe femei. De asemenea, se înroşesc ouă, existând obiceiul ca ele să fie ciocnite de zidul bisericii, după slujba de Înviere.
Cei care vor ajunge pe litoralul bulgăresc în apropierea Paştelui vor avea şansa de a petrece clipe minunate într-un loc primitor, între mare, munte şi rezervaţii naturale ce adăpostesc plante unice. O plimbare pe străduţele pietruite ale oraşelor Balcic, Nessebar sau Sozopol este echivalentă cu o lecţie de istorie, căci parcă nicăieri trecutul nu a lăsat urme atât de adânci. De asemenea, hotelurile şi restaurantele îşi îmbie oaspeţii cu preparate specifice bucătăriei bulgăreşti, sub semnul aceleiaşi tradiţii a sărbătorilor primăverii.
Plăcintă de ceapă
În limba bulgară, această plăcintă poartă numele de luchnik. Se face un aluat potrivit din o cană şi jumătate de făină, o linguriţă de praf de copt şi tot atâta sare. Se lasă aluatul la crescut timp de oră. În timpul acesta se toacă mărunt 6-7 cepe (se poate folosi şi praz), apoi se prăjesc într-o tigaie cu 3 linguri de ulei încins. Se presară sare, piper şi boia de ardei, după gust. Un vas de copt se unge bine cu unt şi se aşază aluatul, astfel încât să depăşească marginile vasului şi să poată fi acoperită umplutura.
Se lasă puţin în cuptor, la foc potrivit, cât să înceapă aluatul să se coacă. Se scoate, se adaugă umplutura de ceapă, se pune aluatul deasupra, apoi se mai lasă în cuptor încă o jumătate de oră. Aceeaşi plăcintă se poate pregăti şi cu drojdie, sub formă de rulou. În acest caz, în vasul de copt se aşază feliile tăiate din rulouri, stropite cu puţin ulei. Dacă nu este post, se mai adaugă în compoziţia de umplutură 3 ouă, 200 g brânză şi 3 linguri pline cu iaurt.
Păstrăv la grătar
Păstrăvul se curăţă de solzi, se eviscerează, apoi se clăteşte bine cu apă rece. Se presară sare atât la interior, cât şi la exterior, apoi se lasă deoparte timp de trei sferturi de oră ca să se pătrundă bine. Se desface peştele uşor, apoi se îndepărtează oasele cu grijă. Se presară boia de ardei, sare, mirodenii şi suc de lămâie. Se taie în felii o ceapă, o lămâie şi o roşie şi cu ele se umple peştele. Se închide bine şi se ţine aşa o jumătate de oră, până când se întrepătrund bine toate aromele. Se face un foc bun, se unge grătarul cu grăsime şi se prăjeşte păstrăvul pe fiecare parte. Când este suficient de rumenit, se aşază pe o farfurie şi se serveşte alături de pâine proaspătă şi salată. Păstrăvul poate fi înlocuit cu un alt peşte, de mărime apropiată.
Citește pe Antena3.ro
