Tradiţii şi plăcinte cu mere "sântilieşti"

Iaca veni si Sf. Ilie! E, de-acum ne gandim la toamna. Sunt calduri mari si mai este august si septembrie? S-a cam stricat ordinea vremii, dar asta nu-i ultimul an. Ceilalti ani isi vor reveni si reluam ciclul normal. Deci... nu trebuie sa ne stricam obiceiurile numai dupa o clipa scrantita din timp. Sa revenim.

Sarbatoarea Sfantului Ilie, pe care il cunoastem, e musai sa o onoram cum se cuvine. Si, daca putem si vrem sa petrecem clipe de neuitat, mergem la Targul de fete de pe Muntele Gaina, din Alba. Si daca nu va ploua si nu va tuna vom fi siguri ca merele si alunele din noua recolta vor fi frumoase si sanatoase. Putem merge in zona Sibiului, la nedeea mocaneasca, dar si la Sacele, ca sa participam, de asta data, la Targul de feciori!

Sfantul Ilie este sarbatorit in toata tara, de la campie la munte. E drept ca cei de la sate au conditii mult mai bune si respecta toate traditiile, dar si cei napastuiti, de la orase, reusesc sa treaca cu greu incercarilor din carciumi si alte locuri de petrecere pentru a respacta datinile.

Cu multi ani in urma, cand Bucurestiul avea mai multe strazi, cu multe case si curti frumoase pline de pomi, legume si flori, localnicii incercau sa respecte datinile folosind spatii amenajate de ei. In curtea mai mare a unui gospodar, sau chiar intr-o zona in care era un teren viran, flacaii si barbatii tineri pregateau una sau mai multe gropi, in care puneau lemne pentru foc. Puneau crengi pe care le legau impreuna cu snopuri subtirele de ierburi si le faceau asa ca pe niste roti montandu-le pe gurile gropilor pentru foc, astea fiind, dupa unii, rotile carului Sf. Ilie. inca de pe la ora patru dupa amiaza, incepeau sa vina barbatii si femeile, care aveau serviciu, daca sarbatoarea cadea in cursul saptamanii si, dupa o organizare rapida, porneau cu sacosele pline catre locul amenajat. Nu numai cei care se numeau Ilie si Ilinca, ci aproape toata suflarea din zona sarbatoarea sfantul care aducea ploaia si gonea dracii.

Femeile puneau paturi pe care asezau castroane cu bucate pregatite dupa cum le erau buzunarele si darnicia. Nu lipseau chiftelutele, bucatile de carne prajita, salata de vinete, rosiile, ardeii grasi, cruzi sau copti, merele, caisele cele tarzii, piersicile si chiar pepenii. Berea era adusa rapid, de la bufetul cel mai apropiat, in cani uriase din sticla, aburite si se impartea imediat, ca sa nu se incalzeasca, vinul de acasa, pastrat in sticle ascunse in tainite numai de femei stiute, stimula petrecerea. Cele mai vanate castroane erau cele cu miere, in care pluteau bucatele de faguri, pe care copiii le sorbeau din ochi, dar si platourile cu prajituri de casa.

Locuitorii din astfel de cartiere erau aproape din toate zonele tarii. Era o incantare sa vezi cum fiecare participa aducand mancaruri pregatite "ca acasa", dansau si cantau "ca acasa", povesteau cum petreceau pe vremea cand erau prin satele si localitatile natale.
Spre seara se aprindeau focurile in vetrele amenajate. Barbatii tineri si feciorii luau furci, facute special din crengi lungi, si inteteau focurile peste care aruncau din cand in cand cate o mana de sare ca sa scoata scantei, spre incantarea tinerelor care se speriau sfios.

Dupa ce burtile erau aproape pline, se trecea la partea dulce, adica, se imparteau prajiturile. Placinte cu mere noi, cu branza dulce sau sarata, cu gemuri de fructe, dupa obiceiul fiecarei gospodine. Dupa care se imparteau si bucatile de faguri, un fel de gume de mestecat naturale. Copiii erau in extaz. Lingurile pline cu miere, in care pluteau bucati vrajite, nu puteau face fata. Guri hraparete si fara fund stateau la rand, o data, de doua ori...

Pana cand indraznetul era luat la ochi si alungat cu amenintari blande catre alte castroane. Femeile si copiii mai maricei strangeau, resturile de hrana, pentru a fi date cainilor din curti, vasele adunate erau puse in sacosele ofilite si se retrageau cu totii catre casele lor. Ultimele cani cu bere si vin erau stoarse de vlaga de barbati si feciori, care mai ramaneau in jurul focurilor ce se stingeau treptat. O ora, doua ramaneau la povestit, una-alta, de-ale barbatilor si se intorceau multumiti spre casele lor. Ilii si Ilincele sarbatoriti, napaditi de bucurie si oboseala, mai zvacneau ici-colo cate un chiot rasuflat, care starnea cainii.

Daca Sf. Ilie nu trecuse cu carul si biciul ca sa zobeasca norii pe un cer senin, asta nu insemna ca n-avea sa-si faca datoria in zilele urmatoare. Dar, de obicei, Sfantul trecea cu mila deasupra adunarii si alunga ploaia, ca sa lase bucuria in sufletele ce purtau dorul "de acasa".

Prajitura pentru sezonul cald
Ingrediente: Blat de tarta – 125 g unt, 175 g faina, 60 g zahar, un praf de sare. Pentru crema – 10 caise (5 piersici, 300 g capsuni etc.) mari, moi, fara coaja si samburi, suc de la o lamaie, 4 oua, 250 g zahar, 2 linguri faina, un praf de sare, o jumatate plic praf de copt, un plic de zahar vanilinat.
Preparare: incingeti cuptorul! Mixati zaharul cu sarea si untul, pana se face crema, adaugati faina treptat la viteza mica, atat cat sa se obtina firimituri. Strangeti materialul ghem si intindeti intr-o tava unsa cu unt. E bine sa folositi o rola ca sa se intinda uniform. Dati la cuptor, cu foc potrivit, 12-15 min sau pana cand se desprinde materialul de pe marginea tavii si o scoateti. Pasati caisele intr-un blender, cu zeama de lamaie, vanilina, adaugati zaharul, apoi ouale, praful de copt si sarea, omogenizati bine si gustati. Daca doriti mai acrisoara (e mai racoroasa) mai puneti zeama de lamaie. Turnati compozitia peste blatul din tava, si dati la coptor 25-30 min. pana se face o crusta deasupra. Scoateti, lasati la racit, apoi pastrati la frigider. Portionati, cu un cutit umed, atunci cand serviti. Se poate prepara si cu alte fructe. Este rece, acrisoara, delicioasa!