Trandafirul din Kalofer

Câteva zile la rând, în plimbările romantice pe străzile vechi ale Nessebar-ului medieval, am întâlnit-o la umbra câte unui zid ruinat, lucrând, neobosită, mici capodopere din "dantelă de Kalofer"...

I-am admirat îndemânarea, tenacitatea, bunăvoinţa cu care explica turiştilor simbolistica fiecărui model. Avea ceva deosebit faţă de alte bulgăroaice meştere la croşetat, pe care le întâlnisem în drumurile mele. Să fi fost vorba doar despre deloc lesnicioasa ei îndeletnicire ori mai era ceva la mijloc? Chiar în preziua plecării noastre din Nessebar am îndrăznit să o abordăm. Nu ca turist, ci ca jurnalist... Aşa aveam să aflăm o poveste interesantă.

"DANTELĂREASA"
Se numeşte Galina Simeonova. Are un dar special al comunicării şi aveam să ne dăm seama că exista un motiv. Galina, astăzi pensionară, a fost vreme de 30 de ani redactor la cotidianul bulgar Karlovo Tribune. Lucrul cu aţa şi cu igliţa a fost iniţial un simplu hobby. Pe măsură însă ce timpul trecea, pasiunea se adâncea şi ea. Oraşul în care locuieşte se află în provincia Plovdiv, nu departe de celebrul Kalofer. În documentările sale jurnalistice s-a întâmplat adeseori să le vadă pe "dantelărese" la lucru. Migala şi dăruirea lor au inspirat-o. În 1988 a urmat cursurile de "lasetă de Bruxelles" din Kalofer, ţinute de două maestre ale acestui meşteşug – Penka Opeva şi Tanka Popova. "Este o muncă manuală foarte grea", avea să ne mărturisească. "În momentul de faţă, în Bulgaria, suntem doar zece femei care stăpânim acest meşteşug".
Nu se ştie foarte exact când au fost realizate primele dantele în Kalofer. Se presupune că tehnica a fost adusă către sfârşitul veacului al XIX-lea de o belgiancă, bonă la o familie înstărită din zonă. După alte surse, se pare că  o tânără dintr-o familie de bulgari  a plecat ca învăţătoare în Cehia şi apoi în Belgia, de unde s-a întors cu suveici, igliţe şi secretele meşteşugului. Cu exactitate se ştie că în anul 1910 a fost deschisă prima şcoală de lasetă în incinta mănăstirii de călugăriţe din Kalofer. Călugăriţele realizau aceste modele şi le instruiau pe tinerele fete de condiţie bună. Şcoala a funcţionat până în 1946. Împărtăşit mai departe, de la o generaţie la alta, meşteşugul a supravieţuit.

ROZA DIN BALCANI
Spre deosebire de dantelele belgiene, cele din Kalofer nu sunt folosite pentru a împodobi piesele de îmbrăcăminte, ci pentru decorarea locuinţelor. Numai "trandafirul din Kalofer" decorează piesa cu care femeile îşi acoperă capul, numită şi "coroană", datorită formei sale. Cu toate că tehnicile şi uneltele sunt aceleaşi cu cele folosite în vestul Europei – în Belgia, dar şi în Elveţia sau în Olanda – modelele sunt mult îmbogăţite. Au fost inventariate 110 modele noi, diferite de cele occidentale. Între acestea se află şi celebra "roză din Balcani" (numită şi "trandafirul din Kalofer"). "A fost primul model creat de tinerele dantelărese bulgăroaice acum o sută de ani", ne-a declarat Galina Simeonova. "Trandafirul este, în sine, un simbol al Bulgariei şi al Balcanilor. Să nu uităm că aici, în apropiere, se află şi celebra «Vale a Trandafirilor». De altfel, desenul floral este o tradiţie în Bulgaria. Pe lângă trandafir, veţi mai întâlni «laleaua bulgărească», floarea-de-colţ şi floarea-soarelui. Sunt modele tipice bulgăreşti." Ne explică şi felul în care, după ore întregi de aplecare asupra uneltelor şi a firului de aţă, ies fermecătoarele dantele: "Pentru floarea-soarelui, de exemplu, am nevoie de 38 de bobine. Floarea are opt petale. Opt este un număr generator de energie. De aceea am creat eu însămi un model, o stea în opt colţuri, pe care am numit-o «steaua energiei». Îmi fixez cu acul locul unde se împletesc firele şi cu suveicile acestea micuţe trec bumbăcelul dintr-o parte în alta... Pentru această stea muncesc două zile. Sunt modele pentru care am nevoie doar de opt ore... Sunt modele cu 200 de înţepături, dar şi cu 400. Este o muncă specială. Îţi trebuie răbdare şi patimă".

Uneltele meşteşugului

Ai nevoie mai întâi de un suport anume făcut, învelit în postav gros şi apoi în catifea, pentru a întinde pe el modelele. Apoi, pe o pânză de in, curată, se desenează modelul, în care se înfig acele. Firele de aţă (din bumbac special, adus tocmai de la Bruxelles) sunt înfăşurate pe 38 de bobine, aşezate în 38 de suveici micuţe, având la capete câte un acuşor (o igliţă). După un traseu prestabilit, firele de bumbac trec pe după ace, iar cu igliţa se face nodul, acolo unde este nevoie. Munca este migăloasă, iar tehnica se deprinde în ani de muncă.

Miel la rotisor

Preparatele din carne de miel se numără printre mâncărurile preferate de bulgari. Este de înţeles, câtă vreme ţara are o mare suprafaţă acoperită cu munţi cu păşuni bogate, unde de milenii s-a practicat păstoritul. Una dintre cele mai rudimentare, dar şi una dintre cele mai apreciate tehnici de preparare o reprezintă mielul la frigare. Animalul se înfige într-o ţepuşă de metal şi se roteşte deasupra focului şi apoi a jarului fierbinte, până când se coace bine, iar carnea lui prinde o crustă roşietică.

Kaloferevska - Rulouri de vită ca în Kalofer
Fileul de vită se taie în felii (cam de 100 g fiecare), apoi se bate cu ciocanul. Se presară sare, piper şi paprika. Se freacă cu usturoi zdrobit, ulei, oţet şi pătrunjel tocat. Peste fiecare fileu se pun câte o felie de bacon, două ciuperci călite şi castraveciori tăiaţi pe lung (pot fi proaspeţi sau muraţi). Se rulează carnea, se trece prin făină şi se prăjeşte ruloul în ulei încins pe fiecare parte, până când devine maroniu. Se adaugă apă fierbinte, ceapă rasă, morcovi, ţelină, ciuperci tăiate lamele, apoi iarăşi apă fierbinte. După aceasta, rulourile sunt lăsate să fiarbă. Se servesc tăiate rondele, acoperite bine de sos.