Un castel de zahar candel

Printese, duhuri, ursi polari, pisicute, magie, o lume de poveste, cu palate de clestar si zapezi calde si pline de un farmec cu care numai copilaria le poate incarca... Deschizi o poarta catre un ieri adanc ascuns in tine, gusti iarasi din farmecul vremurilor cand Mos Nicolae iti lasa in ghetute un univers de ciocolata si te lasi purtat pe aripile povestii. La Circul Globus din Bucuresti, in minunatul "Castel de clestar" al printesei de gheata se petrec lucruri nebanuite...

Dansatori pe gheata, acrobati, clovni, magicieni, isi dau mana cu totii pentru a-l elibera pe duhul pe care printesa cu inima de gheata il tine prizonier la ea in castel. Traind intr-o lume lipsita de culoare si de caldura, inchisa intre ziduri de gheata, printesa nu cunoaste alt univers decat pe acesta, in care sunetul muzicii sau rasetele vesele nu au rasunat vreodata. Dar duhul nu poate rezista in castelul de clestar si incearca sa ajunga la sufletul printesei cu inima de gheata... O parada minunata de dans pe gheata, giumbuslucuri, numere acrobatice care iti taie respiratia, dresura de ursi polari si multa, multa muzica, toate intr-o extraordinara desfasurare de energie si talent. Lasandu-se cu greu convinsa de farmecele unei lumi pe care n-o cunoaste, dar care incet-incet incepe sa-i incalzeasca inima, printesa din castelul de clestar va fi pe deplin cucerita de dansul pe gheata al ursilor polari.

Avand la baza un scenariu al Brandusei Novac, care semneaza si regia, spectacolul de la Circul Globus, se bucura de participarea extraordinara a trupei Circului Mare din Moscova si a actorilor Manuela Harabor si Tomi Cristin. Extrem de bine gandit, pe sistemul teatrului in teatru, in care cele doua personaje, printesa si duhul, fac schimb de roluri si devin scriitorul-maestru care construieste povestea, iar ea secretara care il ajuta s-o scrie, spectacolul se doreste in primul rand un pretext pentru o calatorie in timp si spatiu. Cu imagini reusite artistic, precum cea a dresurii de porumbei sau a dansului cartilor de joc si pana la cea a cercului de foc si a ursilor care canta la harpa, sau la flaut, povestea se sfarseste printre fulgii uriasi de zapada care acopera scena si palatul, invaluindu-l intr-un mod straniu.

Iar "Castelul de clestar" se transforma dintr-o data intr-unul de zahar candel, ascuns in ghetute de un Mos Nicolae ce n-a uitat sa vina...

INGREDIENT TEMPERA

"Absintul" de Edgar Degas De la Baudelaire la Verlaine, de la Toulouse-Lautrec la Modigliani, scriitori si pictori si-au sprijinit inspiratia pe absint. Multi l-au integrat in opera, precum Edgar Degas (1834-1917) care l-a zugravit in una din panze ("Absintul", 1876, Muzeul Luvru). Ce este, de fapt, absintul? La origine - o planta cu virtuti medicinale, artemisa, cunoscuta inca din Antichitate. Redescoperita in secolul al XVII-lea, devine repede panaceul si bautura de marca a Frantei. Fratii Pernod il distileaza si fac din artemisa "zeita verde" a francezilor. Din acel moment, la Paris, ora 17:00 a intalnirilor la cafenea ori la cabaret se transforma in "ora verde" a consumului de absint. Prea mult absint, prea multe minti abrutizate - asa cum le gasim la Zola - vor duce, insa, la interzicerea comercializarii acestui lichid (in 1915). Daca si azi Franta vrea sa uite de el, Canda, Spania, Mexicul, Europa Centrala, mecanismele de piata ale Uniunii Europene nu par a vedea in absint amenintarea unei bombe sociale. Chiar si sub forma de bitter, multi se mai pot intalni azi cu absintul; macar pentru a intelege o stralucita epoca culturala. (Tudor Cires)