Vin cu o cerere!

La un moment dat mi se adreseaza o solicitare de intocmire a unei oferte de vinuri pentru un minister foarte important al tarii. Un minister abilitat cu dezvoltarea si intretinerea bunelor relatii cu celelalte state din lume.

Vinurile, dupa cum suna textul hartiei oficiale, trebuiau sa faca fata cerintelor de protocol inalt, sa satisfaca exigentele delegatiilor din strainatate si, evident, sa marcheze buna noastra traditie si modernitate in ale vinificatiei. Pana aici lucrurile stau bine, iar logica nu este amenintata cu nimic. Problemele care apar sunt in explicitarea cererii facute, fara doar si poate, de catre un neinitiat. Se cer Chardonnay-uri demiseci (ca acum 20 de ani si doar la noi) si alte asemenea anacronisme (vechime de cel putin 3 ani) demne de gusturile unui gestionar de cantina socialista (sa ma ierte cei care au constituit exceptia). Si ca grozavia sa fie intreaga, singurul "criteriu de selectie este pretul… cel mai scazut"!

Nici nu stiu de unde sa incep comentariul asupra unei astfel de enormitati. Pretul cui? In raport cu ce? De ce pretul si nu calitatea? Sau de ce nu raport bun calitate - pret? Nu ar fi fost mai normala o cerere de genul "mari vinuri romanesti, compatibile cu cele mai inalte standarde internationale (…) avand preturi cu maximum 20% (ex.) fata de pretul de lista al producatorului", ca fiind si demna de o institutie serioasa a statului? Nu putem compara "Coloana Infinitului" cu bancile din parcul unde ea este instalata chiar daca impart acelasi spatiu. Ne facem in continuare de ras. Nu exploatam nici a mia parte din bogatiile pe care le avem in batatura. Lasam oameni nepriceputi in functii-cheie si ne miram ca tara nu merge bine. De ce ar fi altfel? Este campanie electorala. Se vor instala in functii noi ministri, noi parlamentari si - prin firea romaneasca a lucrurilor - noi inalti functionari.

Stimatilor, respectabililor! Va rog sa intelegeti (si daca nu intelegeti - luati-o de buna) ca vinul romanesc este o bogatie, o mostra a culturii romanesti, un aliat in orice demers diplomatic, un pansament al sufletului, un mesaj care nu are nevoie de traducere, adresat locuitorilor oricarui meridian al planetei.

Dupa ce va instalati in fotolii, uitati-va la tarile care au reusit sa-si faca un nume prin vin si o data cu acesta, o economie mai solida. Daca nu aveti alte idei, copiati traseul strabatut de tarile respective. Canalele publice de comunicare, platite de noi, va stau la dispozitie pentru a va populariza planurile. Noi va cerem sa schimbati ceva in acest domeniu. Si alte zone economice au nevoie de imbunatatiri, dar incepeti mai intai cu lucrurile care nu costa si care vor avea un raspuns imediat.