Vinul rosu si tabla de sah

Zeci de proiectoare, monitoare cu aceeasi imagine obsedanta a unui craniu , interiorul rece al unui laborator. Si din spate, dominatoare, umbra unui urangutan care doarme. Sau a unui om... amintind de "Ganditorul" lui Rodin.

Zeci de proiectoare, monitoare cu aceeasi imagine obsedanta a unui craniu , interiorul rece al unui laborator. Si din spate, dominatoare, umbra unui urangutan care doarme. Sau a unui om... amintind de "Ganditorul" lui Rodin. Singura care face diferenta intre om si urangutan este ratiunea, pare a fi mesajul transmis de prima scena a spectacolului lui Felix Alexa, "Gandirea" de la Teatrul National din Bucuresti.

In timp ce urangutanii, unul dupa altul, se sting de dor, omul isi infrange afectele si supravietuieste. Si isi sarbatoreste in permanenta supravietuirea band vin. "Trebuie sa bei vin timp de mii de ani ca sa stii cum s-o faci." Paharul cu vin capata in montarea lui Felix Alexa, avand la baza un text de Leonid Andreev, valente noi. Imaginea in care vinul, licoarea zeului Dionysos, simbol al instapanirii simturilor, este asezat pe tabla de sah, care trimite la ideea de rational, se dezvaluie in final ca expresie a adevaratului conflict.

In rolul cercetatorului retras, Kerjentev, crezand fanatic in forta de neinvins a ratiunii, dar in final infrant cu propriile arme, Mircea Rusu creeaza o intreaga lume cu propriul corp. O lume care se va prabusi in final in sine insasi... Povestea este una simpla, usor banala. O iubire neimpartasita, o femeie,Masa, (Lamia Beligan) care, intr-o seara, undeva intr-o gara, "in timp ce limbile ceasului imparteau cadranul in doua, aratand ora sase fix", sotul ei Semionov este un scriitor de succes (Serban Ionescu) si in timp ce zilele se scurg pe langa ei, in asteptarea unei fericiri care da semne de oboseala, prezenta si iubirea acestui barbat in viata lor devin din ce in ce mai obsedante. Iar el, fortand limitele fiintarii, asa cum numai Ivan Karamazov o mai face in romanul lui Dostoievski, dar numai mental, si vrand sa-si demonstreze ca ratiunea se afla mai presus de orice, iar crima este permisa, va ucide.
El, care prin experimentele lui ucisese nenumarati urangutani vrand sa-si dovedeasca siesi ca omul nu se poate stinge "de dor",precum urangutanul Jaipur, va sfarsi intr-un spital de nebuni unde va intelege ca ratiunea il inselase. De parca zeul Dionysos ar dori sa-i arate in final ca vinul, "daca Jaipur ar fi putut sa bea vin, poate n-ar mai fi murit de tristete" dorinta si instinctul sunt mai puternice.

Fundalul muzical extrem de inspirat (opera "Carmina Burana"), excelenta coregrafie semnata de Marius Manole, scenografia Dianei Ruxandra Ioan si subtila regie a lui Felix Alexa fac ca montarea de la Teatrul National sa tinda spre acel tip de spectacol despre care vorbea Stanislavski, in care triumfatoare nu iese doar viziunea regizorala, ci insasi ideea de teatru.

CARTEA CU MIRODENII

Pentru cine n-a fost inca la Londra (ori a fost, fara s-o cunoasca), dar si pentru cine nu va ajunge vreodata la ea, cartea dlui Marius Tita e un premiu de consolare. Citind-o, dispar frustrarile de altadata (cand ajungeai pe malul Tamisei doar cerand azil politic) si viitorul iti pare mai prietenos, chiar daca nu ti-ai platit ultimele doua rate la casa. Terapia prin lectura presupune nu doar istoria reconfortanta a unei vizite in capitala britanica, ci o seama de experiente traite. Intre traseele londoneze descrise, intre notele de istorie si constatarile personale, descoperim ici-colo crochiuri gastronomice, cum ar fi prezentarea Pub-urilor sau a cofetariilor - intalnite peste tot, chiar si in muzee sau in scoli. In plus, autorul ne atrage atentia ca Londra e patria sandvisului, inventia lordului cu acelasi nume - mare cartofor, care nu avea timp sa stea la masa pentru a manca. "Daca nu aveti timp sa va asezati temeinic la masa, faceti ca multi britanici, care, la ora pranzului, iau un sandvis, potolindu-si foamea din mers, stand pe o banca sau direct pe iarba, in parc". Cartea dlui Marius Tita are intocmai trasaturile unui meniu rapid, de care ti se face dor imediat ce l-ai consumat." (Tudor Cires)