Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La sfărşit de săptămănă mi-am luat angajamentul să plec in afara oraşului. Am ieşit şi ne-am oprit intr-o zonă mai retrasă, unde am avut parte de apă, iarbă şi mai ales umbră.
 La umbra unui soc. Moţăind, după o masă deosebită, la iarbă verde m-am lăsat pradă amintirilor din copilărie, inspirate de mirosul socului inflorit. Inchideam ochii şi imaginea bunicii apărea brusc, pregătind o mulţime de preparate spectaculoase, culese de-a lungul timpului şi in peregrinările prin lume. Dintre cele mai variate şi deosebite erau cele preparate din flori de soc. Erai răcit şi tuşeai, aveai temperatură? Bunica iţi pregătea imediat un ceai de soc, te punea să faci şi inhalaţii cu prosopul in cap, adăugănd in fiertura de soc şi ceva muşeţel, "de dezinfecţie". Era vară şi cald de te coceai şi ţi se topea sufletul după un pahar cu ceva rece? Bunica scotea iute o sticlă aburindă cu socată dulce-acrişoară, de te răcoreai imediat.
Â
LIOCOARE. Imi amintesc serile, de taifas intre prietene, care aveau intotdeauna, pe timp de vară, un păhăruţ aburit de licoare aurie, tare, dar nu prea, demisec, mirosind a soc, vinul preparat după o reţetă numai de ea ştiută. Minune de vin "pentru femei", cum zicea bunica, dezlega limbile, potolea furiile femeilor neinţelese şi cu multe probleme, dădea blăndeţe şi inţelegere celor cu copii mulţi, limpezea ochii in situaţii grele. Bunica il folosea ori de căte ori se ivea prilejul ca o nefericită să vină să-i ceară sfatul şi-i zicea vinului: "Licoarea clară", adică, de cum bei un pahar sau două, cum incepi să vezi mai clar, ţi se limpezeşte mintea şi vezi altfel problema. De exemplu, cănd vecina Marica şi-a prins bărbatul in flagrant de... cum a venit la bunica şi i-a administrat două pahare de licoare, cum a renunţat să-i mai taie... şi l-a iertat. Cănd băiatul profesorului Barbu in loc să dea examen la Medicină a dat şi a reuşit la Teologie, nevasta profesorului a şi venit la bunica. Numai după un pahar şi o vorbă a constatat că şi popia e o meserie bună. Şi zeci de alte exemple.
Â
Â
CRENGUŢE. Dar tot din soc, bunica pregătea pentru noi, copiii, un fel de prăjiturică ciudată, căreia ii spunea flori de soc prăjite. Cum făcea? Păi făcea un aluat de clătite, dintr-un ou, două linguri de făină, o jumătate de cană de apă sau lapte, o lingură de zahăr, vanilie, un praf de sare, şi, dacă era prea gros, il mai subţia cu un pic de apă. Punea tuciul la incins cu ulei, căt să se cufunde bine floarea tăvălită prin aluat şi prăjea pălăriuţele ţinăndu-le in furculiţă, pănă se rumeneau, cam patru-cinci minute, undindu-le şi rumenindu-le frumos, de se transformau in crenguţe trosnitoare in dinţii celor care aşteptau nerăbdători, cu ochii sfoară şi apă in gură. Le punea mai intăi pe un platou, ca să se scurgă de ceva grăsime, şi le pudra cu zahăr mirositor a vanilie. Cănd răbdarea asistenţei ajungea la margine şi ultimele crenguţe erau gata, bunica se apropia cu platoul mirositor şi măini hrăpăreţe inşfăcau crenguţe, care cum apuca, fără să le pese că scuturau minune de praf alb ca neaua imprăştiindu-l pe rochiţe, pe pantalonaşi, pe sandale, pe braţe. Cu mustăţi albe ca neaua pe obrajii mănjiţi de zahărul lipicios, răsuflam mulţumiţi şi incăntaţi de lupta dusă cu crenguţele crănţănitoare. Numai bunica putea să facă o asemenea minune din floare de soc!
Citește pe Antena3.ro
