Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conflictele dintre pisici nu izbucnesc întotdeauna brusc, iar atunci când apar, îi surprind mai ales pe stăpânii convinși că animalele „erau prietene”.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este interpretarea relațiilor dintre pisici prin prisma ierarhiilor specifice altor specii sau chiar oamenilor. În realitate, pisicile nu funcționează după reguli de tip „lider–subordonat”. Sistemul lor social este mult mai subtil, flexibil și, uneori, greu de observat.
Nu există „pisica alfa”
Deși mulți proprietari descriu una dintre pisici drept „dominantă”, etologia felină contrazice această idee. Pisicile domestice nu au ierarhii rigide și nici un lider permanent. În schimb, ele se organizează în funcție de accesul temporar la resurse.
Practic, o pisică poate „controla” un anumit loc sau un obiect – un bol de mâncare, un fotoliu, un pervaz – doar într-un anumit moment al zilei. Mai târziu, un alt exemplar poate ocupa același spațiu fără conflicte. Această alternanță funcționează doar dacă mediul le permite să negocieze.
Problemele apar atunci când spațiul este limitat, iar resursele sunt concentrate în puține zone. În aceste condiții, flexibilitatea dispare, iar tensiunile cresc.
Maturitatea schimbă regulile
Multe conflicte între pisici care păreau inseparabile apar în jurul vârstei de doi ani, când animalele intră complet în etapa adultă. Teritoriul începe să fie perceput diferit, iar locuri împărțite anterior fără probleme – litiera, patul, zonele de observație – devin strategice.
Blocarea accesului nu este întotdeauna evidentă. De multe ori se manifestă prin priviri fixe, poziționări intimidante sau simpla prezență care îl face pe celălalt să se retragă. Dacă această presiune persistă, pot apărea agresiuni directe sau marcaj urinar în casă. Nu este vorba despre gelozie, ci despre un conflict teritorial nerezolvat.
Mediul din locuință, un factor-cheie
Pentru o pisică, locuința umană este un mediu nenatural: toate resursele sunt concentrate într-un spațiu mic. Așezarea mai multor boluri de mâncare sau litiere una lângă alta nu rezolvă problema, deoarece conflictul rămâne în același „punct fierbinte”.
Această distribuție greșită poate afecta inclusiv sănătatea. Unele pisici evită apa sau litiera pentru a nu se întâlni cu un rival, crescând riscul de afecțiuni urinare, mai ales la animalele în vârstă.
Când conflictele izbucnesc brusc
Există și situații în care două pisici care se înțelegeau bine ajung să se lupte de la o zi la alta. De obicei, apar factori declanșatori precum agresiunea redirecționată (de exemplu, vederea unui alt animal pe fereastră), schimbarea mirosului după o vizită la veterinar sau un eveniment stresant.
Mirosul este esențial pentru identitatea felină. Dacă una dintre pisici „nu mai miroase familiar”, poate fi percepută ca un intrus.
Cum se poate repara relația
În cazul unei lupte serioase, siguranța este prioritară. Separarea temporară nu înseamnă eșec, ci o pauză necesară pentru calmare. Relația poate fi refăcută printr-o reintroducere lentă și controlată.
Primul pas este lucrul cu mirosurile: schimbul de pături, culcușuri sau textile impregnate cu feromoni ajută la recunoaștere fără contact direct. Ulterior, accesul alternat la spații și asocierea prezenței celuilalt cu experiențe pozitive – hrană, joacă liniștită – pot restabili toleranța. Procesul poate dura săptămâni sau chiar luni.
Mai mult spațiu, mai puține conflicte
Prevenția constă în multiplicarea opțiunilor: mai multe boluri de apă în camere diferite, litiere distribuite în casă, zone de odihnă separate și, mai ales, spațiu vertical. Rafturile, copacii pentru pisici și suprafețele înalte permit evitarea confruntărilor fără agresivitate.
Când nimic nu mai funcționează
Relocarea uneia dintre pisici ar trebui să fie ultima soluție, luată în calcul doar atunci când conflictul este sever și afectează sănătatea fizică sau emoțională a animalelor. Unele pisici se simt mai bine ca animale solitare, fără ca acest lucru să însemne un eșec al conviețuirii.
Înainte de o decizie radicală, ajutorul unui medic veterinar specializat în comportament felin poate face diferența. Multe relații aparent „stricate” pot fi reparate atunci când sunt înțelese regulile invizibile care le guvernează.
Citește pe Antena3.ro
