Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am încercat să petrec câteva ore în week-end, ieşind în oraş, un adevărat lux pentru mine deoarece sâmbăta este zi de lucru, iar duminica îmi rămâne pentru tot ceea ce nu reuşesc să fac în restul zilelor săptămânii. Am plecat sâmbătă cu gândul de a vizita Centrul vechi.
După ce m-am învârtit de multe ori căutând un loc de parcare decent, nu am reuşit să parchez decât într-un loc total nepotrivit şi mult prea strâmt pentru maşina mea.
După ce am făcut zeci de manevre să reuşesc totuşi performanţa de a încăpea într-un spaţiu în care ai fi jurat că nu intră nimic pe patru roţi, m-am mai şi enervat cu un mic rom care îmi cerea impertinent bani pentru „parcare" - şi pentru că are el „grijă de maşină". După un schimb de replici pe măsura nervilor mei, am plecat spre Strada Smârdan, unde am găsit o mare de oameni care forfoteau ca într-un stup de albine, unii pe jos, unii pe la mese, unii pe biciclete, alţii pe motociclete - încercând să îşi găsească locul într-un spaţiu mic şi strâmt exact ca şi locul meu de parcare.
Am avut senzaţia că mă ia ameţeala, mă sufocam, încercam să găsesc cu privirea o masă liberă liniştită, într-un colţ de cafenea sau de terasă, unde să stau puţin, să mă obişnuiesc cu atmosfera. Nici o şansă! Părinţi cu copii şi câini, agitaţie, culori stridente, tocuri imense, fard fard fard peste fard, praf, gropi, fum, gunoaie, amestecătură de stiluri, hippi, alternativ, paiete, sclipiciuri, gotic, emo, parfumuri grele şi rele şi deja toxice, la aproape 30 de grade (!), agitaţie, zgomot, nebunie. Nu am rezistat mai mult de 10 minute. Nici nu aveam ce să fac, ce să văd, ce să simt acolo.
M-am grăbit spre maşină şi m-am dus spre showroom pentru că îmi uitasem ceva. Cum am intrat pe Strada Armenească, mi-am dat seama ce frumoase sunt străzile şi ce liniştită şi frumoasă este toată zona aceea - lucru pe care nu-l conştientizez când vin, parchez şi intru în vila în care îmi petrec 6, 7 ore zilnic. Ca un flashback, mi-au venit în minte câteva locuri superbe pe lângă care trec în fiecare zi şi nu am timp să mă opresc. Şi iată cum am găsit şi alternativa la Centrul vechi sau istoric (!), în care nu ştiu ce mai e istorie, ce e nou, ce e românesc, turcesc, arăbesc sau ţigănesc. Şi aşa am fugit şi mi-am găsit centrul meu vechi, istoric. Cum de nu mă gândisemĂ Zona Armenească, cu toate străduţele adiacente, inclusiv Maria Rosetti, este o zonă bine conservată şi protejată, este un fel de oază de linişte cu o arhitectură de case de epocă celebre.
De exemplu, pe Strada Spătarului există Casa Melik, astăzi muzeu Theodor Pallady - cea mai veche casă locuibila din Bucureşti (1750), renovată şi restaurată în stilul original, iar grădina imensă din jurul ei este de o frumuseţe incredibilă. Locul acela respiră istorie, cultură, mister, literatură, masonerie şi poate fi vizitat miercuri-duminică până la ora 19:00. Puţin mai încolo, pe superba Stradă Corbeni, există magazinul BIO al unui domn orădean extrem de simpatic, în care am găsit pâine făcută din zeci de feluri de făină bio, vinuri româneşti şi franţuzeşti, o bragă absolut perfectă oferită din partea casei şi multe alte alimente bune şi sănătoase făcute din ingrediente naturale. Vizavi de BIO se află un mic magazin de produse de casă ardeleneşti. Gurmanzii pot găsi tot: de la brânzeturi până la salamuri, cârnaţi, şunci, vinuri - artizanale. Se pot face şi comenzi speciale.
Pentru prânz sau cină, vă recomand „Oraşul Interzis" din Strada Armenească, un restaurant chinezesc excelent, cu o terasă mare şi răcoroasă şi cu un meniu extrem de bogat. Bucătarii sunt chinezi. La fel şi proprietarul, deci nu există riscul preparatelor chinezeşti gătite, inovator, în stil românesc.
CA O VIZITĂ
Dacă vrei o nouă coafură realizată de unul dintre cei mai buni stilişti francezi, Stephan Barbe, pe Strada Corbeni 3 se găseşte „Salon B." într-o locaţie veche din cărămidă, o arhitectură stil englezesc rară în Bucureşti. Pentru cei interesaţi, Stephan ţine şi cursuri acolo. Pe Strada Vasile Lascăr 78 se află Vila Arte, un boutique hotel în stil nou parizian, în care fiecare cameră este amenajată altfel şi în care se organizează, periodic, expoziţii de artă. Clădirea merită văzută, este de excepţie. Şi interiorul este pe măsură. Oricum, plimbarea prin centrul vechi stilat din zona Armenească/Maria Rosetti este plăcută şi liniştită, este ca o vizită într-un muzeu în aer liber, cu pomi şi verdeaţă destule, cu vile boeme şi, sigur, cu multe locuri de parcare. Zău că nu înţeleg de ce toată lumea se înghesuie în Lipscani, Smârdan, Blănari în care, oricum, Primăria nu a investit mare lucru şi în care mizeria şi molozul vor mai fi mult timp prezente. Pe curând!
www.oanavasiloiu.com
