Psihologi din toate ţările, un pas în faţă!

Ce ironic! Nu sunt o romantică de modă veche sau vreo sensibilă să mă dau cu capul de pereţi. Nici plângăcioasă. Nici melancolică. Dimpotrivă. Sunt chiar destul de pragmatică. Doar trăiesc anumite sentimente cu o intensitate anormală. Ca un joc pervers al minţii, în noaptea dintre ani m-au copleşit câteva amintiri din viaţa mea. O selecţie destul de ciudată...

Făcută de un arbitru aleator al conştiinţei mele. Am făcut psihanaliza ulterior. Mi-au trecut prin minte imaginile cele mai importante din ultimii 12 ani. M-au blocat şi m-au ţintuit ca pe o prizonieră care nu se supune, care e tot timpul rebelă şi tot timpul haotică şi superficială, cu gândurile în toate părţile. Care vrea să facă totul şi repede şi bine, care se luptă pentru ideile simple, dar în care crede cu disperare. Dintr-o dată, m-am trezit povestind despre lucruri trăite, retrăindu-le întocmai în timp ce vorbeam, fără să îmi dau seama cum ajunsesem să fac asta. Părea aşa, ca o rememorare-bilanţ, fără sens. Am realizat apoi că acele lucruri erau de bază. Repere din trecutul meu. Acele povestiri despre lucruri şi oameni erau atât de vii în mine, erau de fapt cheia spre lucrurile din viitor. Toate aveau un sens. Erau răspunsuri! Cred că va fi un an special, pentru că a început într-un mod inedit. Complet altfel de cum mi-am imaginat şi m-am simţit foarte calmă şi senină. Iar această stare de fapt nu mă caracterizează!  

O să am obsesia Parisului şi a culturii franceze şi a "art de vivre" (trăită acolo) până când o să mi-o îndeplinesc. Indiferent de crize, recesiuni, represiuni, etc. Or să îmi placă întotdeauna cafeaua, scoicile, brânzeturile, clătitele, şampania, minunăţiile de la L'Arpege, deserturile de la Café des Capuccines, lucrurile şi bucatele artizanale, Degas, Rodin, Toulouse Lautrec, Sena şi toate podurile ei, Saint Germain, Sacre Coeur, Montmartre, lumânările, lămpile Lampe Berge, "chandelier"-erele, bijuteriile Chanel, hainele de la Lanvin şi Givenchy, pantofii de la Pierre Hardy, ceasurile şi inelele Chaumet, parfumurile de la Frederic Malle, art nouveau-ul, baroc-ul, renascentismul, mobila lui Jean Massaud, jurnalele lui Anais Nin, le stil est la liberte. Astea or să-mi placă orice ar fi! Şi cu bani în buzunar şi fără. Şi dacă aş trăi pe Lună sau în Congo.  

Moment
Suntem în plină criză economică, socială, culturală, morală, de toate felurile. Trăim şi simţim aproape cum au simţit bunicii/străbunicii noştri, în 1929, efectele Marii Depresii mondiale datorate bruştei şi totalei căderi a sistemului bancar de pe Wall Street. Doar că în altă epocă şi cu alte valenţe. E un ciclu care îşi reintră în drepturi. Conform teoriilor economice, dar figurativ vorbind, dacă vrei să te îmbogăţeşti prea mult, se tot umflă un balon. Şi, la un moment dat, se sparge. Pentru că acel balon are o anumită capacitate şi o anumită presiune la care poate funcţiona. Logic. Şi fizic. Impactul psihologic şi emoţional este la fel de devastator în 2010 ca şi în 1929. A fost "Joia Neagră" pe Wall Street şi în Statele Unite, au urmat Berlinul, (în 1931), Marea Criză a Americii Latine (în 1984), criza financiară a Japoniei (în 1995) şi astăzi declinul masiv înspre care ne îndreptăm deja de doi ani. Şi care va ţine până în 2020, susţin economiştii. Deja intraţi în cea de-a doua Depresie mondială, avem înainte de toate un război psihologic. Şi un moment de introspecţie şi de psihanaliză, la scară largă. Un moment pe care, altfel, poate nu l-am fi avut. Lumea merge înainte. E ca o agonie înaintea unui infern posibil iminent. Mergem înainte. Mai mult patologic, din păcate. Cu manifestări depresiv-anxioase, instabilitate emoţională, violenţă domestică, teamă, angoase, atacuri de panică, tentative (reuşite) de suicid. Cu sărăcie, şomaj, cu mari sacrificii umane, cu jafuri şi furturi inimaginabile, cu lupte de stradă, cu furie şi disperare. Nu există un echilibru, un factor de stabilitate în toată nebunia asta. Suntem o lume stresată şi destabilizată moral. Avem nevoie de ajutorul psihologilor. E o criză psihologică mondială, în primul rând, şi specialiştii ar trebui să se strângă şi să facă cea mai mare campanie de susţinere care a existat vreodată. Economiştii şi marii analişti ai lumii tac sau vorbesc aiurea. Pentru că răul a fost făcut. Pentru că e în firea lucrurilor să se întâmple aşa. Oricât ar strâmba unii şi alţii din nas, teoriile marxiste îşi găsesc sensul mereu în viaţa noastră, în tot mai multe contexte.

Un nou Roosevelt
Una dintre ele susţine că tendinţa capitalismului excesiv de a crea acumulări neraţionale şi nejustificate de bogăţie duce, inevitabil, la acumulări de prea mult capital şi, implicit, la cicluri repetate de crize economice. Pe care nu le putem opri sau pe care prea puţin le putem controla, o dată ce le-am provocat. Ce soluţii am avea? Să ne păstrăm calmul şi psihicul, să învăţăm să trăim raţional şi eficient, să învăţăm să ne autoeducăm. Un nou Roosevelt care să vină cu un "the second New Deal" - prin programele căruia oamenii să îşi recapete încrederea, să înţeleagă că acest colaps este legat de societate şi nu de individ? Poate că ar ajuta. În sensul psihologiei bune colective. În sensul redobândirii încrederii în forţele proprii. Cred că, în primul rând, avem nevoie de calm şi de un psihic bun. Cred că rolul psihologilor este vital acum. Psihologi din toate ţările ieşiţi la rampă! Avem nevoie de control emoţional, de încrederea în sine, de respectul faţă de noi şi faţă de ceilalţi, de redobândirea valorilor şi de îmbunătăţirea calităţii vieţii. Recesiunea şi depresia sunt ireversibile. Şi trebuie să înţelegem că putem să trecem peste ele.

Anul acesta este Anul Tigrului în zodiacul chinezesc. Provocare, haos şi încercări grele, pe scurt, cam asta ne aşteaptă. Dar vom avea şi putere şi agilitate să evităm conflictele psihologice interne şi apoi dramele sociale majore care ar putea fi provocate de acestea. Nu vreau să sperii pe nimeni. Din contră. Am tras doar un semnal de alarmă la calm şi responsabilitate. Şi la prudenţă faţă de sănătatea noastră. Să aveţi un an liniştit şi frumos! Alături de familie şi de cei dragi! Data viitoare povestim despre haine, mâncare bună, lucruri frumoase şi despre călătorii.

Pe curând!