Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îl folosim adesea în expresii populare, fără să ne gândim că are o istorie interesantă și o semnificație precisă.
Definiția din DEX
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (DEX),
„damf” înseamnă:
DAMF, damfuri, s. n.
Abur ușor, miros sau iz degajat de un lichid (în special alcoolic) ori de o mâncare fierbinte.
Figurat – (popular) respirație îmbibată cu miros de alcool; miros de băutură.
Termenul provine din limba franceză — dampe (astăzi damp în engleză învechită, din germanicul dampf – „abur”). A pătruns în română pe filieră populară, fiind preluat în special în regiunile din sud și vestul țării.
Sensul și folosirea în vorbirea de zi cu zi
Cuvântul „damf” este folosit cel mai adesea cu sensul de abur sau miros puternic, mai ales atunci când e vorba de băutură.
Expresii populare precum:
-
„Are damf de vin” → adică „se simte miros de alcool”;
-
„A venit cu damf de țuică” → „a băut înainte să vină”;
Regionalisme și variante
În unele zone din România, „damf” se folosește și pentru a descrie o atmosferă grea sau îmbâcsită, cum ar fi expresia:
„În camera aia e un damf de fum și transpirație de nu poți respira.”
Totuși, sensul de bază rămâne cel de abur, miros intens sau iz emanat de ceva încălzit ori fermentat.
De la vin la metaforă
În limbajul familiar, „damf” a devenit o imagine vie a mirosului de alcool și, prin extensie, a stării celui care a băut.
Când cineva „are damf”, nu înseamnă doar că miroase a băutură, ci că întreaga sa prezență emană acea atmosferă specifică după o petrecere lungă.
În literatură sau în presă, cuvântul este uneori folosit metaforic, pentru a descrie o stare de spirit, o tensiune sau o amintire care „plutește în aer” — „damful vremurilor trecute”, „damful revoltei”, „damful nostalgiei”.
Un termen vechi, dar încă viu în limba română, „damf” este dovada că unele cuvinte spun povești întregi într-un singur sunet.
Citește pe Antena3.ro
