Limba română: Ce înseamnă cuvântul „Pueril”?

Definiție, sensuri și exemple de utilizare în limba română

Definiția cuvântului "pueril" din DEX:

PUERÍL, -Ă, puerili, -e, adj.
(1) Propriu copiilor; copilăresc.
(2) Naiv, lipsit de maturitate sau seriozitate; neserios.
– Din limba franceză puéril, care provine din latină puerilis („copilăresc”).

Ce înseamnă, mai exact, „pueril”?

Cuvântul „pueril” este un adjectiv care se folosește pentru a descrie:

• atitudini, comportamente sau idei care par imature, copilărești, sau lipsite de profunzime,

• persoane care acționează într-un mod nepotrivit vârstei lor, ca și cum nu ar avea suficientă maturitate emoțională sau intelectuală.

Exemple de folosire în propoziții:

• „Nu mai fi pueril, discutăm un subiect serios.”

• „Argumentul lui era atât de pueril, încât nimeni nu l-a luat în seamă.”

• „Are un umor pueril, dar simpatic.”

• „Filmul a fost interesant, dar finalul părea puțin pueril.”

Conotație:

Cuvântul „pueril” are adesea o tentă negativă sau ironică, fiind folosit pentru a critica idei sau comportamente care nu se ridică la un nivel de maturitate așteptat.

Sinonime frecvente: copilăresc, imatur, naiv, superficial, neserios.
Antonime: matur, profund, serios, responsabil.

Origine etimologică:

• Latină: puerilis = „al copilului” (puer = copil)

• Franceză: puéril
  Acest cuvânt a pătruns în limba română prin influența limbii franceze, mai ales în perioada modernă.

Cum îl recunoști în discurs?

Deseori, „pueril” este folosit în contexte în care cineva:

• spune ceva lipsit de logică sau de profunzime,

• se comportă într-un mod nepotrivit vârstei sale,

• face glume proaste sau infantile într-o situație serioasă.

Citește pe Antena3.ro

O ucraineancă dispărută în Italia a fost găsită în casa unui român. Tatiana a făcut o mărturie la care nimeni nu se aștepta