Limba română: Ce înseamnă cuvântul VRĂJMAȘ

Conform DEX ’09, cuvântul „vrăjmaș” este:

• Substantiv masculin – dușman, potrivnic, adversar; cel care este împotriva cuiva.

• Adjectiv – care este împotriva cuiva sau a ceva; potrivnic, ostil, dușmănos (dexonline.ro).

Astfel, „vrăjmaș” poate fi folosit atât pentru a desemna o persoană ostilă, cât și pentru a descrie o atitudine sau o situație de conflict.

Etimologie

Cuvântul „vrăjmaș” provine din limba slavă veche: vražĭmašĭ, care însemna dușman (dexonline.ro).

Originea slavonă explică și frecvența lui în limbajul bisericesc vechi și în literatura veche românească, unde era folosit pentru a desemna nu doar adversarul omenesc, ci și pe „Vrăjmașul” – adică diavolul, răul personificat.

Sinonime și antonime

Sinonime:

• dușman, adversar, potrivnic, inamicul, oponent, rival, ostil, dușmănos.

Antonime:

• prieten, aliat, apărător, sprijinitor.

Exemple de folosire

• Ca substantiv:
  „Vrăjmașul a fost învins în luptă.”
  „Să ne rugăm să fim apărați de tot răul și de tot vrăjmașul.”

• Ca adjectiv:
  „El are o atitudine vrăjmașă față de colegii săi.”
  „Vrăjmaș duh al minciunii.”

În literatura română clasică și în textele religioase, „vrăjmaș” este adesea folosit cu încărcătură morală și spirituală.

Recapitulare sintetică

Cuvântul „vrăjmaș” desemnează atât dușmanul propriu-zis, cât și o atitudine ostilă. Prin originea sa slavonă și prin uzul în limbajul religios, el are o nuanță mai solemnă și mai gravă decât sinonimele moderne „dușman” sau „adversar”.

Citește pe Antena3.ro

O ucraineancă dispărută în Italia a fost găsită în casa unui român. Tatiana a făcut o mărturie la care nimeni nu se aștepta