Doliu în mass-media. A murit producătorul "Dicționarului de sunete rare" de la Europa Liberă

„Lucian Ștefănescu, colegul, prietenul, DJ-ul Europei Libere, a plecat dintre noi. La Praga, pe 3 februarie 2023. La numai 63 de ani. Mult prea devreme

Lucian era, pentru mine sau ca și mine, un „dinozaur” al Europei Libere, sub toate ipostazele ei după 1989. Europa Liberă era încă la München, la începutul anilor 90, când l-am cunoscut: venea de la biroul relativ proaspăt deschis de la București, era prima lui vizită în redacția „istorică”a Europei Libere, pentru el, un moment de eternă bucurie. Nu-i venea să creadă că trece pe culoare și se întâlnește cu N.C. Munteanu, cu Emil Hurezeanu (de care îl legau amintiri mult mai vechi în timpurile clujene), sau Gelu Ionescu. Simțea că a „ajuns cu adevărat” la Europa Liberă! Atunci și-a cumpărat și prima „tașcă adevărată de jurnalist”, cu toate compartimentele pentru pixuri, hârtii și notițe, chiar unul pentru un microfon cu care urma să facă minuni jurnalistice. La București și peste tot. A păstrat-o până astăzi.

Ne-am revăzut în 1995, la Praga – unde se mutase Europa Liberă. Cu Nestor Rateș la conducere.

Pentru Lucian, o aventură minunată și nesperată, într-un oraș pe care-l descria mereu drept „aproape ca Clujul”. În redacția Europei Libere, a rămas legendară vorba lui Lucian, „uite, un colț ca la Cluj”. Deși era clujean prin adopție.

Lucian era un optimist notoriu, plin de vise, de planuri, încrezător că Europa Liberă o să dăinuiască, indiferent sub ce formă”, a scris colega sa, Ileana Giurchescu. 

El a devenit, de-a lungul timpului, o voce a Europei Libere: "Era atât de radiofonic, putea să citească și cartea de telefon și te ținea lipit de radio".

„O dedicație care i-a adus multe, foarte multe bucurii, dar nu numai. La Praga, la Europa Liberă, a cunoscut-o pe Petra Dvorakova, cea care i-a rămas și cu care a rămas, o viață întreagă. Aveau atâtea planuri de viitor.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Pentru că Lucian era un optimist notoriu, plin de vise, de planuri, încrezător că Europa Liberă o să dăinuiască, indiferent sub ce formă. Chiar dacă, uneori, avea nevoie de „ajutorul” Sfântului Nepomuk, statuia de pe Podul Carol din Praga, pe care este bine să o atingi, ca să-ți îndeplinească dorințele. Odată la șapte ani. Lui Lucian i le-a îndeplinit … mai des.

Lucian a devenit, cu anii, o VOCE a Europei Libere. Era atât de radiofonic, putea să citească și cartea de telefon și te ținea lipit de radio. Era, de fapt, un om de radio 100%, un jurnalist dedicat, talentat, pasionat. De politică, dar mai ales de muzică, de „sunete rare”, așa cum s-a numit și rubrica pe care a produs-o, cu dedicație, ani la rând: Dicționar de sunete rare”, scrie Ileana Giurchescu, de la Radio Europa Liberă Moldova.