Insula-carciuma

Insula s-a format abia la 800 de ani de la moartea latinului. Uscatul din mijlocul apei ramane printre putinele locuri din statiunea Mamaia unde e atata liniste, incat auzi vantul printre frunze.

GALERIE FOTO - INSULA - CARCIUMA

Trei vaporase, cu personal care te transporta pe lacul Sutghiol din Mamaia cu injuratura in coltul gurii si fara bilete de drum, pleaca din jumatate in jumatate de ora, de la debarcaderul Tic-Tac spre Insula Ovidiu. Program nonstop si 100.000 de lei dus-intors. Insula poarta numele poetului exilat la Tomis (Constanta din zilele noastre) de imparatul roman Augustus. Numai ca e un nume de imprumut, dat la intamplare sau poate din exces de zel, pentru ca in vremea in care Ovidiu facea versuri pe malul Marii Negre, putea cel mult sa-si scalde picioarele in apa si sa stea cu fundul pe usca-tul care avea sa devina mult mai tarziu insula. "O prostie, o tampenie! Ce sa caute Ovi-diu acolo? El, daca se ducea acolo, insula era uscat", ne lamureste Gheorghe Papuc, directorul Muzeului de Istorie din Constanta.

RESTAURANTUL. Cat despre mormantul poe-tului, o fi pe vreo insula din Pont, asa cum scrie Giovanni Bocaccio in "Viata lui Dante", dar pe Insula Ovidiu, crescuta in mijlocul lacului din statiunea Mamaia, nu s-a gasit niciodata nimic, chiar daca fostul director al muzeului, Radulescu, a facut sapaturi prin anii ’60. Cercetarile bat legenda in acest caz. Lacul Sutghiol a fost golf al Marii Negre din secolul al II-lea pana in secolul al VI-lea. Curentii ma-rini au facut sa apara aceasta limba de nisip prin secolul al IX-lea. Si de atunci, tot pustiu, pana cand lui Nicolae Ceausescu i-a venit asa ca un gand sa deschida restaurant pe insula.

PREZENTAREA. Si din carciuma ce-a fost, tot carciuma a ramas, de jur imprejur cu 10 casute cu cate doua paturi fiecare, unde se ofera cazare, cu tot cu baie, veioza si flori la intrare. Sefa de unitate, o Vali blonda si cu privire sireata, ne introduce in lumea lui Ovidiu. "Da’ sunt mai multe legende", spune femeia cu hainele mulate pe trupu-i putin trecut. Asta scrie la mare pret si pe pliantele de prezentare, din care putem sa servim - pe gratis - la discretie inca de la intrare. "Ce, voi nu ati auzit de Ovidius?", isi continua sefa de unitate intrebarile iscoditoare. Ba cu iertare de intrebare, am auzit noi de Ovidiu, dar cum brosura ne intampina cu legendele rostite de oameni, si insula tacuta si retrasa are la intrare - daca o insula poate avea intrare - un peste masiv din tabla, agatat in loc de intampinarea de "Bine ati venit!" (sau acostat), ne-a dus capul ca-i ceva mister la mijloc. Ioc.

PRETURI. O noapte la casute costa 1.500.000 de lei de persoana in sezon, dar la inceput, adica prin iunie, au lasat si la 800.000 de lei de pat. "Avem scuter, barci cu vasle, sezlonguri, amfiteatru unde se fac gratare, restaurant cu specific pescaresc", ne prezinta doamna Vali peisajul. Numai turisti nu prea zarim, iar cand aducem vorba de profitul de anul trecut, zambetul femeii dispare brusc de pe fata bronzata. Ioc. Si anul asta inca mai slab. Mai vin oameni cazati in Mamaia, dupa cum spune sefa de unitate, se plang de decibelii la maximum din statiune, de preturile care le-au rupt buzunarele si spun ca poate la anul...

EXILAT

Marele poet latin Publius Ovidius Naso a fost exilat la Tomis din ordinul imparatului Augustus. Chiar daca pretextul renegarii sale a fost poezia erotica sau o anume parte a ei, considerata licentioasa, cantaretul gingaselor iubiri era constient ca o greseala si tradarea unui prieten il sortisera surghiunul la marginea nordica a imperiului. Departe de Cetatea Eterna, intr-o zona care-i apare aspra, rece, plina de pericole, Ovidiu isi scrie elegiile ca pe niste scrieri de iertare. Cu toate acestea, el nu obtine indurarea scontata, adevarata cauza a renegarii sale fiind Livia, sotia lui Augustus, si fiul acesteia, viitorul imparat Tiberius. Fiu al Sulmonei, Ovidiu isi va afla la Tomis a doua patrie. Cel care se bucurase de fastul Romei si de meritate onoruri a trait intre zidurile stramte ale cetatii vest-pontice ultimii sai ani de viata, intre 9 i.Hr. si 17 i.Hr., alaturi de greci si de geti. Cetatenii orasului l-au ales agonothet, presedinte al jocurilor in cinstea zeilor, apre-ciind insusirile sale alese, ta-lentul, cultura sa.

LEGENDA

Se spune ca lacul a aparut pe vremea cand Sfantul Petru si Dumnezeu cutreierau pentru a vedea care este viata oamenilor. Pe locul unde se intinde lacul acum era un sat cu oameni neospitalieri. Era chiar satul in care Dumnezeu si Sfantul Petru s-au deghizat in calatori saraci care cautau un adapost. Nici un satean nu a dorit sa-i gazduiasca. Conducatorul satului era un strain care a venit dintr-un tinut indepartat, din Roma. Numele strainului era Ovidiu, avea un suflet generos si o minte ascutita. O batrana s-a ingrijit de el. Singura avere era o vaca stearpa. Ei au oferit bucurosi adapost celor doi calatori, dar le-au spus ca nu aveau ce le oferi de mancare. Calatorii i-au spus vaduvei sa mearga si sa mulga vaca. Surprinzator a fost cand a reusit sa umple toate vasele din casa cu lapte. A doua zi dimineata, cand vaduva s-a trezit, a vazut ca intreg satul era scufundat intr-o apa dulce si alba, intocmai ca laptele. Numai casa lui Ovidiu era neatinsa. Cand vaduva a vazut miracolul, l-a trezit pe Ovidiu. El a fost atat de uimit incat s-a transformat intr-o stanca ce a luat forma unei statui, care a fost dusa in cel mai apropiat oras, Tomis. Lacul care a inecat intreg satul si locuitorii acestuia a fost numit Sutghiol, un cuvant turcesc ce inseamna lacul a carui apa este dulce si alba ca laptele. Locul pe care se afla casa lui Ovidiu a fost si inca mai este denumit Insula lui Ovidiu.

TRISTIA

„Vrei s` afli, poate, [i cine-s tomitanii {i ce fel de moravuri se v`d n jurul meu? Cu ge]ii n amestec sunt grecii de pe-aice Dar ge]ii cei r`zboinici i cov~r[esc pe greci. C`lari pe cai puzderii, sarma]ii [i cu ge]ii Tot mi[un` pe drumuri: c~nd vin, c~nd iar se-ntorc!" (Tristia, V, 7, v.9 - 14) Publius Ovidius Naso, poet latin exilat la Tomis