Omul care vorbeste singur

N-am fost niciodata simpatizantul lui Mircea Badea pentru ca nu l-am crezut niciodata un profesionist. Constat ca m-am inselat. Nu el era de vina, ci formatul emisiunilor in care era "repartizat". Nu i se potriveau, iar el incerca sa aduca acel format la tipul sau de personalitate. Era ca un tigru imbracat in costum cu cravata, cum am vazut eu intr-o reclama, efectul fiind in cel mai bun caz amuzant iar audienta calduta. Ei bine, datele problemei s-au schimbat de cand prezinta "In gura presei". Aparent e o emisiune de revista presei, in realitate este un protest social. E o permanenta revolta impotriva batjocurii "de partid si de stat" cu care e tratat cetateanul de rand. Numai cine nu a simtit pe pielea lui nu intelege pana la ce limita aberanta a ajuns aceasta batjocura a institutiilor asupra contribuabililor. Iar cei care nu inteleg, la care se adauga cei vizati de sagetile lui, sunt foarte activi si zgomotosi pe internet (il injura, il calomniaza etc.), dand impresia ca sunt multi. Nu sunt multi. Sunt nervosi si au timp. Timp pe care, fara sa-si dea seama, i-l dedica lui Mircea Badea. Asta face bine la audienta pentru ca, fara sa vrea, nervosii ii urmaresc si emisiunile. Ca sa aiba de ce sa-l injure, nu? Tehnic vorbind, "In gura presei" este un talk-show in care invitatii sunt virtuali. Adica un one-man show. Ziarele sunt un pretext, de aceea Badea uita uneori sa le mai prezinte. Iar personajele pe care le acuza nu au posibilitateasa sa se apere decat pe internet sau pe calea Justitiei. Cetateanul Badea, omul care vorbeste singur, isi rezerva aceasta inechitate, conform principiului dupa care se ghideaza: cu samuraii lupti ca samuraii, cu talharii lupti ca talharii.