Patru intrebari pentru Liana Stanciu

Un om de radio care stie sa-si transforme defectele in calitati

• Faci radio de foarte multi ani. Cu ce te-a "corupt" televiziunea?

  La inceput, nu stiam ce implica televiziunea. Mi-am zis "hai sa vad cum e!". Oricum, sunt o persoana foarte deschisa spre a invata lucruri noi. Intr-un fel, sunt ca un copil. Televiziunea m-a atras si prin bani... e mult mai bine remunerata munca in TV decat in radio. Celebritate nu stiu cat am castigat. Lumea inca ma recunoaste mai mult dupa voce decat dupa chip, ceea ce inseamna mult pentru mine.

• Ce avantaje si dezavantaje iti ofera vocea ta aparte?

  Primul mare dezavantaj l-am simtit in copilarie. Dintotdeauna am avut vocea groasa si, copil fiind, eram complexata din acest motiv. Nu puteam sa cant, nu eram ca restul copiilor si ma simteam frustrata. Dar vremea a trecut si, odata intrata in radio, am transformat acest defect intr-o calitate. Ma pot mandri ca am un timbru vocal greu de confundat si ca vocea este acel ceva care ma face unica.

• Crezi ca ai prins la timp "Trenul vietii"?

  Ha, ha... de multe ori m-am intrebat si eu daca l-am prins la timp. Cred ca de cateva ori a trecut pe langa mine. Ca atunci cand am ratat intrarea la Medicina sau atunci cand m-am dus la ceremonia decernarii Premiilor Oscar si mi s-a oferit ocazia sa raman in strainatate, dar am spus "Nu, eu ma intorc in Romania". Totusi, pot spune ca am urcat la timp in vagonul potrivit din trenul vietii.

  Citește pe Antena3.ro

  

  Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

• Ce defecte si ce calitati vezi in Liana Stanciu?

  Sunt si defecte, si calitati in acelasi timp. Vocea e un defect, dar a devenit o calitate. Desi sunt Leoaica, nu sunt orgolioasa, dar sunt perfectionista si perseverenta. Iar frumusetea e o chestiune relativa. Le admir pe femeile care au curajul sa apeleze la operatii estetice, dar eu n-as face-o, pentru ca mi-e teama. Prefer sa merg la doctori doar sa vad ce mai fac, nu sa ma dau pe mana lor. (Dana Ciobanu)