Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un columbian care considera ca romanii sunt "de gasca" si care ar fi devenit afaceristul latino, daca nu-l pasiona jurnalismul.
- Te-ai gandit vreodata ca o
sa lucrezi in mass-media
din Romania?
Chiar mi-am dorit acest lucru. Tatal meu este scriitor, publicist si om de radio in Bogota. El mi-a insuflat pasiunea pentru jurnalism. Cand eram mic, tin minte ca m-a luat o data la un cenaclu. Era si marele Gabriel Garcia Marquez. Am stat pe genunchii lui. Cine stie, poate si de acolo dorinta de a ma adresa oamenilor. Inainte sa vin in Romania m-a sfatuit sa-mi incerc norocul in media sau showbiz.
- Iti perfectionezi limba
romana? Doar il ai pe
Dobrovolschi langa tine...
De multe ori ii dau eu lectii. Am un dar ciudat. Acela de a stalci si inventa cuvinte. Eu ma simt pe jumatate roman (intentionez in acest an sa-mi iau si cetatenia romana) si de multe ori gandesc prima oara in romaneste. Cu toate acestea, am glanda latino, a stramosilor mei aprigi si patimasI, in sange si, prin urmare, mai compilez cateodata o romano-columbiana de sta Dobrovolschi in coada.
- Daca nu ai fi lucrat in
radio, cum crezi ca ti-ai
fi castigat existenta?
M-as fi dedicat exclusiv Academiei de Dans si poate as fi avut timp sa fac bani. As fi devenit Wilmark - afaceristul latino. Cand muncesti zi de zi, nu prea ai timp sa faci bani. Oricum, ma bucur ca destinul m-a trimis in fata radio-microfonului. E nebunie! Degeaba ai bani, daca nu simti un fior adevarat. E fantastica senzatia. Sa stii ca vorbele tale sunt auzite in fiecare dimineata de sute de oa
- Ai avut de-a face cu multi
romani pana acum. Cum ti
se par?
Sunt de gasca. Romanii sunt fara astampar. Cel putin cei asa sunt pe care ii cunosc eu sau alaturi de care imi place sa-mi petrec orele libere. Bine, dupa cum este si vorba aceea romaneasca, padure fara uscaturi nu exista. In ceea ce ma priveste, comun cu romanii pot sa spun ca am buna dispozitie. Asa-zisa caterinca romaneasca se aseamana mult cu dezinvoltura barbatilor si femeilor din Columbia. (Roxana I. Ancuta)
