Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt acestea vești bune pentru restul dintre noi, care am dori să învățăm cum să evităm viitoarele gafe provocate de amintirea greșită a unei cunoștințe?
„Abilitatea lor nu este ceva ce poți învăța, ca un fel truc”, explică autorul principal al analizei, James Dunn, cercetător în psihologie la Universitatea din New South Wales (UNSW) Sydney. „Este o modalitate automată, dinamică de a identifica ceea ce face ca fiecare față să fie unică.”
Dunn și colegii săi au folosit tehnologia de urmărire a ochilor pentru a reconstrui modul în care oamenii au memorat fețe noi.
Au făcut acest lucru cu 37 de persoane extrem de pricepute să dentifica trăsăturile feței și 68 de persoane cu abilități obișnuite de recunoaștere facială, notând unde și cât timp participanții au privit imagini cu fețe afișate pe ecranul unui computer.
Din măsurătorile comportamentului privirii, cercetătorii au reconstruit informațiile vizuale pe care participanții le-au procesat pentru a identifica fețele. (Dunn și colab., Proceedings of the Royal Society B, 2025)
IA și recunoașterea facială
Cercetătorii au introdus apoi datele în algoritmi de învățare automată, antrenați să recunoască fețele. Algoritmii, cunoscuți sub numele de rețele neuronale profunde, au avut sarcina de a decide dacă două fețe aparțineau aceleiași persoane.
„IA a devenit foarte pricepută la recunoașterea facială”, explică Dunn. „Scopul nostru a fost să exploatăm acest lucru pentru a înțelege care modele oculare umane au fost cele mai informative.”
Evident, creierele noastre joacă un rol imens în procesarea informațiilor vizuale. Dar, având în vedere datele de urmărire a ochilor persoanelor pricepute la recunașere facială, algoritmii au fost mai preciși în potrivirea fețelor decât atunci când li s-au administrat date de la persoane cu abilități tipice de recunoaștere a feței.
Elementul cheie în recunoașterea facială
„Aceste descoperiri sugerează că fundamentele perceptive ale diferențelor individuale în capacitatea de recunoaștere a feței pot proveni din cele mai timpurii etape ale procesării vizuale - la nivelul codificării retiniene”, arată Dunn și colegii săi în lucrarea lor.
Studiul se bazează pe lucrări anterioare ale aceleiași echipe, care au descoperit că persoanele cu abilități deosebite în recunoaștere facială transformă o față în ceva asemănător unui puzzle: ei împart fețele noi în părți, înainte ca mintea lor să proceseze acele părți ca imagini compozite.
Această abordare de tip „puzzle” a contestat presupunerea că amintirea corectă a fețelor implică privirea în centrul unei fețe și vizualizarea ei ca un întreg.
Acest nou studiu extinde aceste descoperiri, sugerând că persoanele pricepute la recunoaștere facială nu doar adună mai multe informații despre fețe decât restul dintre noi, ci se concentrează pe caracteristicile care conțin mai multe „indicii”.
„Este ca o caricatură – ideea că atunci când exagerezi trăsăturile distinctive ale unei fețe, aceasta devine de fapt mai ușor de recunoscut”, explică Dunn. „Aceste persoane par să facă asta vizual – se concentrează pe trăsăturile cele mai importante ale feței unei persoane.”
Cercetarea ar putea ajuta la îmbunătățirea sistemelor de recunoaștere facială, deși cercetătorii spun că, deocamdată, oamenii au încă un avantaj față de inteligența artificială când vine vorba de recunoașterea fețelor deoarece ne bazăm pe alte indicii în situații sociale.
Cu toate acestea, nu ar trebui să fim atât de îndrăzneți încât să credem că oamenii sunt excepționali. Dovezile sugerează că există o bază genetică puternică pentru a-și aminti extrem de bine fețele, dar procesarea identității faciale joacă, de asemenea, un rol esențial în comportamentul social al primatelor, astfel încât rădăcinile biologice ale acestei abilități ar putea să nu fie doar umane, notează sciencealert.com.
Citește pe Antena3.ro
