Bautura mitocanilor

Uimitoare clipurile publicitare de la coniacul "Unirea", pe care le vedem zilnic la televizor! Sunt atat de au-tentice incat par secvente de cine-verite.

Uimitoare clipurile publicitare de la coniacul "Unirea", pe care le vedem zilnic la televizor! Sunt atat de autentice incat par secvente de cine-verite. Evident, nu e asa. Sunt convingatoare tocmai pentru ca sunt foarte elaborate. Expresiile apartin limbajului curent, dar interpretarea, tonul, atitudinea, reflecta o abordare perfecta: "Dorele, ne miscam si noi mai cu talent?" sau "Du-te ma, tu, ca pana descarca asta inchide la non-stop!". Tipologic, lucrurile stau cam asa: o gasca de chiulai, lucratori in constructii, muncesc la minima rezistenta, dupa principiul comunist "Pauzele lungi si dese, / Cheia marilor succese". Si, una-doua, beau coniac. La spital, la capataiul lui Dorel, dupa un accident de munca, in tren, pe santier, tot timpul. Prostul sau inocentul gastii e Dorel, cel de care toata lumea face misto, dupa ce toti il exploateaza in fel si chip. Exista si un lider, care ii protejeaza si care din cand in cand ii mai pune la munca, sa nu le desfiinteze cineva echipa (si, implicit, placerea pauzelor). Sunt niste mitocani de santier, fara principii, fara etica, fara scrupule. Daca cineva indrazneste sa fie nemultumit de prezenta lor in "peisaj", devin agresivi. O agresivitate nu la nivelul lexicului, ci la al tonului si al atitudinii: "Gogule, probleme ma?". Iar noi radem cu pofta de prestatia lor magistrala, fascinati de realismul umorului lor grobian. Radem, dar, de fapt, radem de noi, de raul pe care ni-l fac zilnic asemenea personaje. La IDEB, la ICAB, la REBU, la ADP, gasesti mereu echipe care isi fac treaba pe jumatate, ca sa-i mai chemi o data contra ciubuc. Ca sa-si cumpere si ei o sticla de coniac "Unirea"... O bautura pentru mitocani.